La vremea aceasta străluminată din anul bisericesc când la Iași, „blând oraş de-odinioară, melancolic şi tăcut,/unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut”, câteva sute de mii de mărturisitori și trăitori de Hristos își pleacă genunchii sufletului, stăruind mai întărit în priveghere și în rugăciune, pe lângă Sfânta Cuvioasă Parascheva – „floarea nevestejită a Bisericii lui Hristos”, „luminătoarea Moldovei”, „crin răsădit în grădina de sus”, „pomenitoare a veacurilor”, „Vinerea celor 12 vineri”, ajung către noi și daruri de carte dinspre părintele profesor univ. dr. habil. Constantin-Valer Necula. Daruri de pelerin pentru  „pelerina ce pleacă an de an în căutarea noastră” spre a ne aduce la Hristos Iisus, Domnul nostru. Două cărți ca două rugăciuni, publicate la Editura Bookzone în colaborare cu Editura Doxologia: Viața Sfintei Parascheva, povestită copiilor și Sfânta Parascheva. Izvor de Har și Binecuvântare – letopiseț catehetic.

Și  înainte de a împărtăși câte măcar și-un singur gând despre fiecare dintre ele, aș lăsa  gândurile părintelui profesor autor să vă vorbească: 

„E frumoasă Sfânta Parascheva ca sfântă. E frumoasă ca om. E frumoasă ca întreg. Și sper din toată inima să simțiți aceasta citind aceste două cărți și să vă așezați în genunchi măcar în dimineața zilei în care o pomenim, spunându-i că îi mulțumiți, așa cum îi mulțumesc și eu, pentru faptul că a ales să stea cu noi. 

În volumul dedicat celor mici, am încercat să transmit fie și o fărâmă din emoția, din liniștea și uimirea pe care le-am simțit atunci când am intrat, copil fiind, în minunata catedrală a Iașiului. Mi-am dorit ca Sfânta Parascheva să nu mai fie pentru ei doar o icoană pe care o zăresc în timpul slujbelor, ci să devină o adevărată prietenă a sufletului lor. 

Cea de-a doua carte, „Sfânta Parascheva. Izvor de Har și Binecuvântare”, este o carte pentru oameni mari, pentru cei care citesc în grabă, dar  vor să știe cât mai mult. Aici textul e puțin mai stufos decât în cartea pentru copii, dar sper că este la fel de luminos și plin de învățăminte duhovnicești. 

E minunată Sfânta Parascheva și sper să vă bucurați împreună, copii și bunici, tineri și bătrâni, de prezența ei în viețile voastre.” 

Am luat „letopisețul catehetic” la pasul gândului îngemănat cu rugăciunea și, încheind lectura dintâi, mi-a și înmugurit gândul că am în mâini o carte-scrisoare de răspuns la frământarea-strigăt a părintelui profesor autor, „din care s-a născut încă o dată iubirea pentru sfinți”:„Mă tot gândesc. Dacă într-o dimineață pleacă Hristos din viețile noastre? Și își ia cu El Sfinții și scotocește pe pereții de răsărit ai caselor noastre și-și ia icoanele în Rai? Ai cui rămânem?”

Și am știut că-n fiecare filă din cartea aceasta închinată  se află întemeiat și răspunsul: 170 de pagini, 11 capitole, o bibliografie amplă, relevantă, cu multiple perspective și valențe aperceptive; 15 izvoare ale cercetării, și între acestea: textul scripturistic, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Canoanele Apostolice și Canoanele Sinoadelor Ecumenice, „Everghetinosul”, „Viața și petrecerea svinților” a Sfântului Mitropolit Dosoftei; 49 de volume în bibliografie, dicționare și atlase, surse electronice, recomandări omiletice, publicații în limbile română, engleză, franceză, italiană. Toate mărturisind, toate, capitol cu capitol, ca într-o țesătură de borangic ce lasă să se întrevadă și strălucirea și lumina și nu rănește niciodată-niciodată taina, că lacrimile Sfintei Parascheva au înflorit pustia, iar rugăciunile sale au alinat veacuri întregi suferințele celor aflați în nevoie.

E fiecare titlu un prolog la o făgăduită nouă descoperire: Gânduri la început de carte; De ce căutăm sfinții și-i cinstim ca pe niște oameni vii;Parascheva de la Roma și Parascheva cea Nouă, azi la Iași. Numiri și nume; Nașterea, copilăria și maturizarea Sfintei Parascheva cea Nouă; Nevoințele din Țara Sfântă și întoarcerea în Patria sa; Visul, trimiterea, întoarcerea acasă; Acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii; Pelerinajul Sfintei Parascheva de la Epivata la Constantinopol, repere și icoane ale unei istorii sfințitoare; Povestea unei promisiuni împlinite; Calea spre Iași și Iașiul ca o cale spre inima Sfintei Parascheva și (În loc de final) Un text din 2020, ca un strigăt din care s-a născut încă o dată iubirea pentru sfinți.

Iar dintre „orizonturile de lumină prin care descoperim tainica personalitate a Sfintei noastre” – desprinderea de bogăție și, mai apoi, de familie și apropierea de Mirele Hristos; răbdarea de netăgăduit a ascezei și lumina neistovitei rugăciuni; îndelung primenirea sufletului în nevoința 

Țării Sfinte și slobozirea de îngereasca arătare spre a se întoarce în Patria sa; plecarea din pustie și așezarea „la îndemâna vestirii, acolo în taina locurilor natale unde oamenii nu o recunosc”; începutul  prin moarte al unui nou șir de nevoințe, călătoria de la țărmul Mării în racla minunilor sale, supusă Mirelui Hristos până dincolo de moarte, pas cu pas urmând harta ascultării poruncilor Sale. Reitera, într-un alt loc, părintele profesor călătoria sa: „Înflorește văile de trandafiri din Târnovo, liniștește furia valurilor la Vidin și luată prizonieră de un sultan pătimaș îi biruiește cerbicia și ajunge purtată în Serbia ca un semn al biruinței crucii. Până la o vreme. Apoi iarăși purtată prin satele Balcanilor revine în capitala unde Coranul rupsese brațele Crucii prin lovituri de tun și trădări repetate. Nu pot să nu spun că episodul care mie mi-a șters din tristețe a fost cel în care moaștele ei lucrau minuni în plin palat al sultanului cu simplitatea sfințeniei care nu poate fi pusă în lanțuri. Și minunile ei sperie pe vizir mai mult decât oști întregi. Și tainica ei întoarcere în locașurile din Constantinopol vindecă sufletele oropsiților creștini ce se strâng în jurul ei ca în jurul tainei Prezenței lui Iisus Hristos.” (Sfânta Parascheva – pelerină în istorie și Har,www.doxologia.ro)

În Calea spre Iași și Iașiul ca o cale spre inima Sfintei Parascheva (capitolul  9), o evocare istorică întemeiată pe cronici și adevăr de netăgăduit;  venirea la Iași a Sfintei Cuvioase Parascheva „este și semnul că Vasile Lupu crede în Bizanțul freatic al Bisericii și împlinește voia lui Dumnezeu”. Că începând încă de-atunci „ea nu locuiește doar în chivotul de piatră dantelată de la Sfinții Trei Ierarhi ori în pragul de iubire al Catedralei Mitropolitane din Iași. Ci pur și simplu locuiește în rugăciunile noastre, în taina frățietății ce ne leagă atunci când ne rugăm ei și cinstim grabnica sa lucrare”.

Vă invit să parcurgeți cărțile acestea cu convingerea că fiecare cuvânt e înmiresmat de tămâia rugăciunii și de prearoditorul dătător de viață har și să culegeți din ele cuvinte tămăduitoare și făcătoare de minuni, pentru a fi, a deveni, la rându-vă, izvoditori de pământești bucurii și minuni   pentru cei cu care am fost chemați să împărțim frumusețea și bucuriile acestui pământ. Poate că e îndeajuns să citim și să recitim în răstimpuri unele dintre capitolele pe care ni le propune părintele profesor în fiecare dintre cele două cărți și să le-nsoțim cu câte măcar un icos și-un condac de acatist, mai apoi, ca să ne fie întreagă bucuria de-a o descoperi și redescoperi pe Preacuvioasa noastră Maică, mult-milostiva Parascheva. 

Și să rămânem încredințați că, și azi și-n fiecare zi, „Sfânta ne veghează din Catedrala Mitropolitană din Iași. Și  din cele peste 20 de biserici din Țară unde se găsesc părticele din moaște sau din veșmintele lor, și din cele 252 de lăcașuri cu hramul ei.” (Sfânta Parascheva. Izvor de Har și Binecuvântare, cap. Calea spre Iași și Iașiul ca o cale spre inima Sfintei Parascheva).