Părintele Vasile Vasilache – portretul unui mărturisitor al Ortodoxiei românești
Asupra personalității complexe a părintelui Vasile Vasilache s-a oprit recent preotul clujean Robert Anton Kovacs într-o amplă teză doctorală întocmită sub îndrumarea IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Andreicuț la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, susținută public în data de 12 septembrie 2024.
Părintele Vasile Vasilache (1909-2003) este astăzi un nume mai bine cunoscut între românii din Statele Unite ale Americii, decât între conaționalii săi din România, deși a fost și rămâne profund legat de mai multe personalități de prim rang ale istoriei Bisericii Ortodoxe Române din secolul trecut, precum patriarhul Nicodim Munteanu și arhiepiscopul Victorin Ursache, de o serie de biserici și mănăstirile celebre, precum Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Patriarhală din București, lavrele Neamț, Antim și Pocrov, de cunoscuta mișcare cultural-duhovnicească „Rugul Aprins”, dar și de universul pătimitorilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste.
Asupra personalității complexe a părintelui Vasile Vasilache s-a oprit recent preotul clujean Robert Anton Kovacs într-o amplă teză doctorală întocmită sub îndrumarea IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Andreicuț la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, susținută public în data de 12 septembrie 2024. Un an mai târziu lucrarea a fost publicată la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, putând fi parcursă de toți cei ce doresc să descopere în detaliu biografia, activitatea și opera unui sacerdot exemplar al Ortodoxiei românești din secolul XX, ultimul arhimandrit mitrofor al Patriarhiei Române, ridicat la această demnitate de patriarhul Teoctist Arăpașu în septembrie 1996. Autorul prezintă personalitatea arhimandritului Vasile Vasilache în contextul social, politic și religios al secolului al XX-lea, enumerând în capitolul introductiv argumentele, stadiul, necesitatea și metodologia cercetării sale doctorale, care răspunde atât unei necesități istoriografice, cât și unei dorințe spirituale de recuperare a biografiei istorice și duhovnicești a părintelui Vasile Vasilache.
Volumul este structurat pe șapte capitole, fiecare împărțite judicios pe subcapitole, prezentând astfel în mod cronologic traseul biografic și profilul spiritual al părintelui Vasilache, de la familia, originea și studiile acestuia la Huși, București și Chișinău (cap. 1), trecând apoi la intrarea în monahism și slujirile sale la Iași și București ca predicator al mitropoliei și patriarhiei, stareț al Antimului, ucenic, apoi secretar și colaborator apropiat al patriarhului Nicodim Munteanu (cap. 2), adăstând asupra implicării sale în mișcarea Rugului Aprins cu informații valoroase, inedite, asupra preistoriei acestei mișcări în contextul ecleziastic și cultural desfășurat la Cernăuți sub coordonarea mitropolitului Tit Simedrea (cap. 3), insistând ulterior asupra activității părintelui Vasilache ca stareț al Schitului Pocrov (cap. 4), detaliind apoi momentele arestării și anii încarcerării acestuia ca urmare a decretului 410/1959 de desființare a mănăstirilor și excluderii monahilor și monahiilor, cu perspective solide asupra filajului, anchetei, procesului și a experienței gulagului românesc, în care este relatată și moartea martirică a fratelui său, ieromonahul Haralambie Vasilache, decedat la Gherla în 1962 (cap. 5), și oprindu-se în mod amănunțit asupra activității pastorale, culturale și traductologice a părintelui în urma eliberării (1964) atât ca preot în parohia Bobâlna din județul Cluj (1964-1969), cât și în timpul slujirii sale în SUA (1969-2003) ca paroh în Southbridge, Massachusetts (1969-1977), ca vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada cu reședința la Detroit (1973-1977), ca paroh la Windsor, Ontario, în Canada (1977-1984) și în cele din urmă la New York (1984-2003), unde a și trecut la cele veșnice în 6 ianuarie 2003 (cap. 6). Ultimul capitol reconstituie elementele paternității și filiației spirituale în opera prolifică a arhimandritului Vasile Vasilache, autorul prezentând în mod detaliat lucrările edite (cărți, studii, articole) și inedite ale acestuia între care și manuscrisul Bibliei traduse de Vasile Vasilache pe parcursul a două decenii, păstrat la Biblioteca Academiei Române din București.
Lucrarea părintelui Robert Anton Kovacs este una solidă din punct de vedere științific, autorul fructificând exemplar bibliografia de specialitate și exploatând foarte bine diferite arhive, între care cele eparhiale de la Cluj, Huși și Iași, dar mai ales arhiva personală a părintelui Vasilache (documente, corespondența, jurnalul, fotografii), păstrată în SUA la mănăstirea Sf. Dumitru din Mount Hope-Middletown, ctitoria arhimandritului, și bineînțeles arhiva fostei securități aflată în custodia CNSAS din București. Documentarea vastă și atentă i-a permis autorului să amendeze mistificările și denaturările proferate la adresa fraților Vasilache de unii memorialiști (Dudu Velicu) și securiști ai epocii, preluate din nefericire, fără discernământ, de unii istorici și analiști contemporani, distorsionând realitatea istorică și întinând memoria unor sacerdoți de vocație. Nu în ultimul rând, prin larga ei respirație teologică, cartea reprezintă o recuperare necesară, reparatorie și mărturisitoare, a ceea ce literatura teologică internațională denumește ca gen „biografia spirituală”, a cărei lectură nu răspunde numai unei curiozități intelectuale, ci și unei dorințe sau hrane spirituale, de care omul contemporan are atât de multă nevoie.
