De ce spunem că prietenia cu valenţele cele mai mari există între soţi şi soţii? Unii cred, în mod greşit, că noua stare de soţ şi soţie anulează starea pe care până atunci am numit-o prietenie. Iată însă că Hristos ne-a iubit în aşa fel şi atât de mult încât şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre, pentru păcatul tuturor oamenilor, din toate timpurile. El a ales ca permanenţă toate aceste rele, Biserica fiind noi. Şi lucrurile nu merg bine, pentru că noi înşine nu mergem bine şi pentru că Dumnezeu ne priveşte cu dreptate. Cei de pe urmă pot să fie cei dintâi. Iar prietenia trebuie să caracterizeze familia.   

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală,Editura Anastasis, 2001, pp. 13-14)