Răceala dintre soţi este consecinţa păcatelor

Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să fie depășită această răceală, trebuie să fie dusă o viaţă creştinească.

Iubirea dintre ei armonizează totul. Iubirea răspunde la toate întrebările. Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei şi creează unitate nezdruncinată familiei. Dar, vă repet, naşterea de prunci nu este scopul căsniciei, este o consecinţă. Scopul este stimularea reciprocă spre mântuire.

Părinte, vorbeaţi despre această iubire, care aduce armonia, sau care o întreţine. Dar de multe ori această iubire, în familie, se răceşte, sau de şi mai multe ori, nu se pleacă de la ea. În aceste condiţii, cum să ajungă tinerii căsătoriţi la această dragoste?

Dacă punem întâi problema iadului, nu mai vorbim de Rai! Nu se pune problema. Acestea sunt consecinţele vieţii păcătoase. Călcarea greşită, păcatele, înseamnă iadul. Răceala dintre cei doi este consecinţa păcatelor. Dumnezeu este drept, poate să facă orice. Dar un singur lucru nu poate să facă: să-Şi calce cuvântul! Fiindcă prima poruncă dată în Rai a fost: „Să nu mănânci din pomul ăsta!” (Facerea 2, 17) – şi [Adam cu Eva] au mâncat –, consecinţa a urmat imediat, fiindcă există şi dreptate dumnezeiască, nu numai milă (Deuteronom 11, 27-28; 30, 15). Şi face orice ca să te scape de căderile acestea. Căderile de după Adam, pe care le suferim noi, le rezolvăm prin Taina Pocăinţei.

Nu putem să discutăm despre vrăjmaș fără să vorbim despre Dumnezeu, în creaţie vrăjmașul este un tolerat. Noi nu putem să-i învăţăm să iubească. În iubire nu există nimic raţional. „Nu ştiu de ce îl iubesc pe acela!” Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să se depăşească această răceală, trebuie să se ducă o viaţă creştinească.

Cum să facă tinerii să se întărească în iubirea unuia pentru celălalt?

Dragii mei, soluţia este să ducă o viaţă creştină. Noi nu putem să-i învăţăm să iubească. În iubire nu există nimic raţional. Nu ştiu de ce îl iubesc pe cel, sau pe cea de lângă mine. Nu există nimic raţional. Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, este de odată cu Dumnezeu. Aceasta reprezintă şi verigheta, inelul nesfârşit, adică iubirea nesfârşită. Mulţi se întreabă: „Cum să fac?” Să respecţi învăţătura creştină. Să ştii din momentul ce aţi întrat în căsnicie şi unul şi celălalt aveţi un scop bine determinat. Dar, după cum spuneam adeseori studenţilor care doresc să se căsătorească, nu faceţi acest pas numai pentru plăcere. Nu mănânc pentru că mâncarea este dulce, mănânc pentru că trebuie să-mi întreţin viaţa. Că este şi dulce, atunci este foarte bine.

(Părintele Arsenie Papacioc, Despre armonia căsătoriei, ediţie îngrijită de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Elena, Constanţa, 2013, pp. 41-42)

De la același autor

Ultimele din categorie