Citim la Pateric că mulţi Părinţi veneau la nevoia de a trece râuri, dar se ruşinau nu să spele, ci numai să-şi dezgolească picioarele şi erau răpiţi de dumnezeiescul înger şi într-o clipă se aflau pe celălalt mal. Depărtarea de scăldătoare este [un] lucru bărbătesc - aşa învaţă Sfântul Diadoh, episcopul Foticeei, care zice: „A te abţine de la aceasta [de la scăldătoare] este şi bărbăteşte şi mai cu seamă firesc celui cumpătat. Pentru că astfel nici o îmbăiere care aduce desfătare nu va moleşi trupul nostru şi nici nu va readuce în minte pe Adam în ruşinoasa goliciune, încât să ne îngrijorăm de frunzele lui spre a ne acoperi şi noi goliciunea ruşinii; aceia, mai ales, care [...] prin castitatea trupului nostru [...] ne învaţă să fim uniţi cu frumuseţea cumpătării.”

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 200)