Cât și cum ai știut să iubești ieri, atât de mare și frumos ești azi!
Cât și cum ai știut să iubești ieri, atât de mare și frumos ești azi. Apără-te de lumea rea, dar nu înceta s-o iubești.
„Vanitas vanitatum et omnia vanitas” („deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”), afară de iubire. Cât și cum ai știut să iubești ieri, atât de mare și frumos ești azi.
Apără-te de lumea rea, dar nu înceta s-o iubești. E greu? Nu este greu dacă știi și crezi cu adevărat că pomenindu-i în rugăciune „aprinzi cărbuni pe capul lor”.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pp. 122-123)
Vreau să simt bucuria lui Hristos!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro