Depinde. Dacă citim ca să mâncăm Cuvântul Lui Dumnezeu, este importantă ca însăși hrana noastră cea de toate zilele. Cât de important e ceea ce mâncăm? Asta este limpede. Și e bine să nu treacă zi în care să nu-nghițim nimic din Cuvântul lui Dumnezeu și pe calea aceasta. Dacă ne-am dus la Sfânta Liturghie și am aflat, am citit, a citit Părintele și am mâncat, ne-am împărtășit de Cuvântul Lui Dumnezeu, poate o să ne ajungă în ziua aceea. Dacă nu ne-am dus, măcar o bucățică să mâncăm din ea și să ne lăsăm judecați de acel Cuvânt. La început, Sfânta Scriptură este o mângâiere – cauți locurile în care-ți făgăduiește multe și-ți dă multe. Și trebuie să le primim și să nădăjduim. După aceea, vine citirea ca judecată, în care Îmi zice: „Vai vouă, fariseilor!“. Zici: „Dar, de unde mă cunoști, Doamne?“. În această etapă să nu renunțăm la citirea ei. Ca și Sfânta Împărtășanie, Citirea Sfintei Scripturi este dătătoare de viață și vitală. Să nu renunțăm!