L-am întrebat pe Alexandru Brădățan despre muzică și despre creație, despre tradiții și despre cum oamenii Bucovinei păstrează până astăzi colindul din străbuni și am aflat de la el că Bucovina este un izvor nesecat de creație, cu rădăcini adânci. Poate că de asta muzica lui e... altfel.

În câteva cuvinte: Cine este Alexandru Brădățan?

Un om binecuvântat de Dumnezeu prin tot ceea fac și trăiesc, iar pentru asta nu pot decât să Îi mulțumesc și să Îl rog să mă țină mulți ani de acum. Sincer, la această întrebare îmi doresc răspuns de la public, de la oamenii care au fost și sunt alături de mine de atâția ani. Eu pentru ei cânt și alături de ei mă bucur în cele mai frumoase momente.

Cum te-ai „îndrăgostit” de muzică? Când ai realizat că asta vrei să faci... până la final?

Cred că, în viața omului, toate se întâmplă cu un rost, la momentul potrivit și nu e neaparat să îți dorești sau să insiști foarte mult cerându-I acel ceva. Evident, asta nu înseamnă că nu trebuie să încerci să fii bun pe domeniul tău și să muncești zi de zi pentru visul tău. Iar dacă este de la Dumnezeu, sigur se întâmplă. Nu știu dacă muzica m-a găsit pe mine sau eu pe ea. Important este faptul că rădăcinile a tot ceea ce fac se află acolo, în inimă. Sunt un om împlinit când spun asta și o spun cu mâna pe inimă, total convins că așa este: „Eu fac ceea ce-mi place!” – cânt pentru oameni ca să le aduc bucurie, dar cânt… și pentru sufletul meu!

Suntem într-o perioadă specială. Ne pregătim să întâmpinăm marele praznic al Nașterii Domnului. Când și cum L-a descoperit Alexandru Brădățan pe Dumnezeu?

Nici nu aș concepe viața mea fară Dumnezeu și nu vreau să îmi creez acum o față de creștin perfect, dar pot spune ceva de care sunt sigur: în familia mea, Dumnezeu a fost și este în permanență prezent. Chiar din copilarie, de la rugăciunile pe care le-am învățat de la bunici și de la părinți, până acum, știu că El este deasupra și n-am cum să uit asta. Nu e un secret, dar să știți că nici nu vreau să mă laud cu asta în vreun fel. O spun, totuși: niciodată nu intru în scenă fără să îmi fac o Cruce și să spun un „Tatăl Nostru”. Oamenii care „știu de Dumnezeu” tot timpul mi-au plăcut pentru că au ceva aparte, sunt oameni speciali. Cu Dumnezeu m-am născut și tot cu El vreau să mor! N-am nicio rezervă când spun asta.

Ce înseamnă Crăciunul pentru tine? Păstrezi vreo amintire legată de această sărbătoare?

Sărbătoarea Nașterii Domnului îmi aduce mereu aminte de copilărie și de familie. Cred că acești doi termeni pot defini foarte bine această perioadă deosebită. Am avut parte de o copilărie „autentică” și mă bucur mult pentru asta. Abia așteptam Ajunul Crăciunului, să pornesc la colindat cu verișoara mea Adelina (bine, eu colindam mai mult, ea era mai mult cu „prezența scenică”, dar ne bucuram împreună de toată atmosfera de sărbătoare). Aveam, ca și acum, o stare specială când colindam, cu toate că mai dădeam și de câini dezlegați prin curțile gospodarilor. Nu intram de frică, dar tot nu le lăsam și, unde știam că gazda este darnică, mergeam și colindam de două ori. Crăciunul este sărbătoarea care schimbă oamenii și, pe cei mai mulți, cred eu, în bine.

Nașterea Domnului nu este la fel fără colindele tradiționale, iar tu ești unul dintre „ambasadorii” acestora. Cum crezi că ar arăta Bucovina fără colinde?

Ca ziua fară soare și noaptea fără lună. Ar fi ceva incomplet, sec... Crăciunul fară colinde nu s-ar simți la fel. Eu, personal, văd fiecare colindă ca pe o rugăciune care vestește Nașterea Domnului și văd, apoi, Bucovina, ca pe un izvor nesecat de creație în ceea ce privește această datină. Fără ea, Bucovina n-ar mai fi… Acum, la rândul meu, vă întreb pe dumneavoastră, cei care ați ajuns măcar o dată în acest loc binecuvântat: Ce poate fi mai frumos decât un Crăciun în Bucovina, ascultând colinde și gustând din bucatele noastre tradiționale? Chiar vă încurajez să ne spuneți în comentarii: Ce amintiri aveți despre sărbătorile petrecute aici, la noi acasă?

Ce ți-au spus bătrânii Bucovinei? Cum se colinda odiniară în aceste locuri?

Știu că, mai demult, oamenii mergeau la colindat în cete. Într-adevăr, acest obicei încă se mai păstrează în unele părți ale Bucovinei. Se adunau cu toții, băieți și fete, și porneau la colindat până în zori, înainte de Liturghie. Începeau de la casa preotului, apoi continuau la învățător, la primar și așa, pe la fiecare casă, până a doua zi, dimineața. Așa era atunci.  Acum, din pacate, nu prea se mai adună tinerii. Ar fi păcat să pierdem colindatul în cete…

Pe toți ne încântă colindele în această perioadă, însă poate că prea puțini dintre noi cunoaștem munca „din spate”: compoziție, prelucrare, adaptare. Ce presupune tot acest proces?

Într-adevăr, sunt câteva colinde tradiționale pe care le cântă toată lumea dar, ca să vii cu ceva nou, îți trebuie multe idei și multă inspirație. Colindele pe care eu le cânt sunt compoziții proprii, ca linie melodică și versuri. Îmi doresc să fie ceva original, dar care să respecte structura colindei tradiționale și „amprenta” acestei zone. Adică, nou, dar mereu cu gândul la colindul de odinioară.

În țara noastră se ascultă mult şi aşa-numitele „colinde internaţionale”. Cum crezi că ar trebui să ne raportăm la acest „trend”?

Cred că fiecare om poate să asculte ceea ce îi place și ceea ce îl reprezintă. Nu am nimic împotrivă cu acest lucru. Însă, consider că frumos și potrivit ar fi să nu uităm de colindele din „lada de zestre”, reprezentată de tradițiile de odinioară ale poporului nostru, pentru că prin ele îi cinstim pe bunicii, pe străbunicii și pe părinții noștri.

Ce pregătești în perioada care urmează?

La mine totul este spontan. Îmi doresc melodii cât mai frumoase, cu mesaj, pentru că eu mă gândesc așa: fiecare cântec de al meu trebuie să fie ca și o predică pe care o spune preotul după slujbă... dacă cineva mă ascultă și nu rămâne cu nimic, atunci am cântat degeaba. De aceea, cântece inspirate, cu mesaje și linii melodice aparte îmi doresc pe viitor. Și colaborări cât mai frumoase, cu oameni buni, ca să ducem cu toții mai departe cântecul, tradiția și tot ceea ce am primit de la strămoși.

Sunt mulți oameni care îți ascultă muzica, mai ales că astăzi este ușor să ajungi la ea. Ce le transmiți?

Vreau să le mulțumesc tuturor pentru susținerea, încrederea și dragostea cu care mă înconjoară mereu atunci când sunt în mijlocul lor. Le doresc sănătate și sărbători cu bucurie și împlinire! Promit și mă rog să nu îi dezamăgesc și sper că și în anii care vor veni, ca și până acum, prin cântecele mele, să le aduc un zâmbet pe față. La mulți ani!