Odată, Dumnezeu a cerut de la îngeri să-I aducă cele mai prețioase lucruri care există pe pământ. Îngerii au pornit și au căutat peste tot pământul. Mulți au adus într-adevăr lucruri frumoase și prețioase. Dar dintre ele doar trei se distingeau.

Unul a adus și a așezat înaintea tronului lui Dumnezeu un mărgăritar foarte frumos. Era o picătură de sudoare. Căzuse de pe fruntea unui om care se străduia să-și întrețină familia.

– Este frumos ceea ce ai găsit! a spus Dumnezeu. Dar există ceva și mai frumos.

Atunci a venit al doilea înger. Acesta a așezat cu respect înaintea lui Dumnezeu un rubin roșu aprins. Era o picătură de sânge a unui erou, care căzuse pe câmpul de luptă. Îngerii au rămas ca răpiți în extaz… Cu siguranță acesta avea să câștige premiul.

– Există ceva și mai de preț! a spus Dumnezeu.

Atunci cu toții s-au întors către al treilea înger, care ținea ceva în mâini, cu multă evlavie. S-a apropiat de tronul lui Dumnezeu și a lăsat să se rostogolească un diamant, a cărui frumusețe întrecea orice închipuire. Era lacrima unui păcătos, care își mărturisea în genunchi păcatele înaintea unui duhovnic.

– Acesta este cel mai frumos lucru, a spus atunci Dumnezeu.

Și astfel, premiul s-a dat celui de-al treilea înger. Atât de mult valorează pocăința și mărturisirea unui păcătos!

Aceasta ne-o adeverește Însuși Domnul: „Zic vouă: Că aşa şi în Cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15, 7).

Sursa: http://www.marturieathonita.ro