Ne-am întâlnit cu unul din părinţi, care a rămas câtva timp aproape de Sfântul Zenon, şi când a început el să ne spună cuvânt spre folos, l-am întrebat un gând zicând aşa: „Dacă cineva are un gând şi se vede pe sine biruit şi de multe ori citeşte şi aude ce spun părinţii despre curăţirea sufletului şi vrea să se curăţească, dar nu poate, e bine să-l vestească unuia dintre părinţi sau trebuie să-şi dea silinţa să facă cum citeşte şi să ajungă să fie mulţumit de conştiinţa lui?” Şi ne-a spus nouă bătrânul: „Trebuie să-l vestească altuia care poate să-l folosească pe el şi nu să se bizuie pe sine însuşi. Căci nimeni nu poate să se ajute pe sine însuşi, mai ales după ce a ajuns să fie muncit de patimi”.

(Dimitrios G. Tsamis, Patericul Sinaitic, Editura Deisis, pp. 96-97)