Nu întâmplător, ziua de 1 octombrie a fost dedicată cântăreților bisericești, pentru faptul că în această zi se sărbătorește Acoperământul Maicii Domnului care îi adumbrește cu multă dragoste cu omoforul ei, iar pe de altă parte sunt cinstiți unii dintre cei mai de seamă imnografi ai bisericii: Sfântul Român Melodul, Sfântul Ioan Cucuzel și Sfântul Grigorie Domesticul.

Chiar dacă această instituție a cântărețului bisericesc s-a „formalizat” de-a lungul timpului și chiar dacă sunt mai mult sau mai puțin respectați, cântăreții bisericești sunt persoane încredințate și consacrate slujirii în biserică, iar glasurile lor laudă pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe Sfinți, fiind numiți „alăute ale Duhului Sfânt”. Indiferent dacă slujba săvârsită este Sfânta Liturghie, Taină sau Ierurgie, cântăreții bisericești trebuie să cânte la strană cu toată priceperea și măiestria lor, cu multă dragoste și inimă smerită, unind pământul cu cerul și pe credincioși, cu Dumnezeu.

Așadar, indiferent de „natura” cântărilor noastre de la strană - bizantine, tradiționale, adică specifice zonei din care facem parte fiecare dintre noi (cunțană, bănățeană, lugojană sau corală) -, cu toții să ne străduim să interpretăm cât mai frumos textele imnografice. De asemenea, e necesar să fim conștienți de faptul că trebuie să avem un comportament adecvat la strană, pentru că strana este „laboratorul” duhovnicesc al cântărețului, dar și locul unde primim mult dar, har și binecuvântare de la Dumnezeu.

Să fim oameni ai rugăciunii, participând activ la slujbele parohiei și să nu uităm cuvintele Sfântului Niceta de Remesiana că „în cântarea bisericească pruncul își află hrana maternă, copilul ceea ce să laude, adolescentul ceea ce-i îndreptează viața proprie, tânărul ce să urmeze, bătrânul, modul de rugăciune”.

La mulți ani cinstiți cântăreți bisericești de pretutindeni care lăudați mereu pe Dumnezeu!