Conform datelor oficiale ale Eurobarometrului realizat de Comisia Europeană, România se află pe ultimul loc din Uniunea Europeană la educație financiară, statistica arătând că doar 13% dintre români au cunoștințe solide în acest domeniu. Cifre, procente, analize, toate ne spun că nu știm să ne gestionăm banii, că nu înțelegem băncile sau economia. Dar dincolo de aceste statistici, pe străzile noastre se scrie zilnic o altă realitate. O realitate care ne arată că moneda sufletului este, de fapt, singura monedă pe care românii pun cu adevărat preț.

Până la urmă, ce înseamnă să fii educat în viață? Răspunsul ni s-a arătat într-o seară de duminică, urmărind oamenii liniștiți și zâmbitori, la plimbare pe aleea din fața unui liceu de artă. Pe marginea drumului, un tânăr cerșetor aștepta în tăcere mila trecătorilor. Oamenii îi ofereau ce aveau la îndemână: unii un pachet cu mâncare, alții un bănuț, iar el mulțumea fiecăruia cu un „Bogdaproste”.

La un moment dat, prin dreptul lui a trecut o fată. Este o tânără care a trăit într-un centru de plasament și care, nu demult, cerea și ea ajutor de la trecători ca să poată supraviețui. S-a oprit, a căutat prin buzunare și i-a întins o bancnotă de un leu. Nu era doar o simplă hârtie cu valoare nominală, pe ea era tipărit chipul lui Nicolae Iorga, marele nostru istoric. Dar dincolo de asta, a fost un gest cât o mie de cuvinte. Privind-o, am înțeles că ea tocmai îi dăruise moneda sufletului. A dat din preaplinul inimii ei, deși nici ea nu are mai nimic.

Scena asta simplă de pe stradă este, în esență, Pilda Bogatului Nemilostiv și a săracului Lazăr, coborâtă în zilele noastre. Tâlcuirile sfinte ne amintesc că bogatul din Evanghelie nu s-a pierdut pentru că avea averi, ci pentru că inima lui devenise un sloi de gheață. Trecea zilnic pe lângă Lazăr, cel plin de suferință de la poarta lui, fără să-l vadă. Însă această tânără, deși împărtășea lipsurile și destinul greu al lui Lazăr, a refuzat să își lase greutățile vieții să o înrăiască. A privit dincolo de propria durere, dând dovadă de empatie și de dorința de a ajuta. A înțeles că generozitatea nu are nevoie de capital economic, ci doar de o inimă trează, capabilă să simtă pentru cel de lângă ea.

Ulterior, o revedem la o biserică din comunitate, unde face curățenie cu multă sârguință. Acolo, un părinte milostiv a ales să nu o judece după trecutul ei. I-a întins o mână de ajutor și i-a oferit o nouă șansă. Din acest gest plin de credință și încredere s-a plămădit un caracter de o noblețe rară, transformând o viață încercată într-o adevărată lecție de bunătate pentru noi toți.

Pentru economiști educația financiară înseamnă bugete și calcule. Dar pentru oamenii simpli, această întâmplare ne arată că adevărata educație înseamnă să știi să dăruiești din puținul tău. Bunătatea, compasiunea și dragostea sunt valorile de preț pe care trebuie să le insuflăm copiilor noștri. Doar așa îi vom crește oameni cu alese valori morale, care înțeleg că măreția unui om stă în ceea ce oferă, nu în ceea ce agonisește.

Ultimul loc pe care îl ocupăm în clasamentele europene legate de bani nu ne definește ca neam. Prin aceste gesturi mărunte și discrete, făcute de români, noi ne urcăm de fapt în fruntea unui clasament mult mai important: cel al bunătății, smereniei și al dăruirii creștine. Iar moneda sufletului nu se va devaloriza niciodată!

Prof. Dascălu Geanina Lăcrămioara