Pentru soţi

Nu cumva nu te îngrijeşti de soţia ta atât cât ar trebui?

Nu cumva nu îi arăţi bunăvoinţa cuvenită şi nu o iubeşti ca pe tine însuţi?

Nu cumva o întristezi, o superi, o înjoseşti şi o necinsteşti în faţa altora, considerând-o inferioară ţie?

Nu cumva te porţi cu ea ca un tiran, o brutalizezi, o înjuri, o loveşti, o judeci în faţa copiilor tăi, provocând astfel probleme serioase şi traume psihice?

Nu cumva o sileşti la abuzuri şi perversiuni sexuale?

Pentru soţii

Nu cumva nu asculţi de bărbatul tău, ci îi nesocoteşti părerea, făcând numai ceea ce vrei tu?

Nu cumva nu îl rabzi atunci când este nervos, ci îi vorbeşti împotrivă şi nu aştepţi să-i treacă mânia, pentru ca apoi să-i spui părerea ta, ca o femeie înţeleaptă?

Nu cumva, odată cu trecerea anilor, nu îi mai arăţi gingăşia şi interesul pe care i-l arătai odinioară?

Nu cumva nu îl respecţi, ci te porţi urât cu el, provocându-l sau înjosindu-l?

(Arhim. Atanasie Anastasiu, Povățuire către pocăință, Editura Evanghelismos, p. 56-57)