Greutățile, viața de cămin m-au făcut să mă depărtez treptat de Dumnezeu. Într-o zi, am hotărât cu un prieten catolic să mă rog la Sfânta Parascheva. Pe măsură ce mă apropiam de Sfânta Mitropolie, o migrenă puternică se amplifica. Mă apropiam de sfânta raclă și mă simțeam atât de rău, încât mă întrebam ce caut eu aici, dacă Dumnezeu pentru mine nu există!

În momentul când am atins sfintele moaște cu mâna stângă, am înmărmurit: am simțit cum se mișcă degetele sfintei și o căldură foarte plăcută a urcat prin mâna mea, s-a răspândit în tot corpul, vindecându-mi durerea de cap. Am crezut că mi se pare, așa că am mai atins o dată mâinile Sfintei Parascheva. Din nou același lucru uimitor. Preotul și cei din jur se uitau uluiți, neștiind ce se întâmplă…

După câteva clipe, nu auzeam în capul meu decât „Dumnezeu există!”. (Eduard)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva – Mărturii ale închinătorilor, volum coordonat de Protos. Valerian Radu, Editura Doxologia, 2017, pp. 171-172)