Aşa cum aminteam în urbrica de săptămâna trecută medicii de specialitate se confruntă adesea cu unele cazuri speciale, de gravide cu prognostic de evoluţie a sarcinii prost, chiar sumbru. Din păcate, acest prognostic nu poate fi îmbunătăţit, în ciuda tuturor eforturilor medicale în echipă. Evoluţia sarcinii agravează şi decompensează brutal afecţiunea maternă cu risc de deces materno-fetal. Chiar extras viu, nou-născutul nu are şanse de supravieţuire.Tot în această categorie se încadrează cazurile de malformaţii fetale grave, incompatibile cu supravieţuirea sau boli ereditare cu alterare gravă şi ireversibilă a nou-născuţilor. În condiţiile actuale, când se fac eforturi susţinute de informare şi educaţie medicală şi când ar trebui să se îmbunătăţească substanţial starea de sănătate a populaţiei, ar trebui ca aceste cazuri să nu mai existe.

Mai trebuie adăugat şi e bine ca gravidele să ştie că există factori speciali de risc materno-fetal, care se pot manifesta brusc, pe fondul stării de aparentă sănătate a viitoarei mămici. Mă refer la placenta jos inserată şi la disgravidiile tardive majore, forme acute.

Placenta inserată jos se manifestă prin hemoragie genitală externă, ce poate fi uneori de la prima apariţie deosebit de brutală, punând în pericol prognosticul vital materno-fetal, în absenţa unui tratament energic şi prompt, constituit din intervenţia chirurgicală şi terapia intensivă competitivă. Este bine să se ştie că această inserţie anormală placentară poate fi diagnosticată ecografic înainte de apariţia hemoragiei şi de aici monitorizarea specială a acestor cazuri, care permite intervenţia la timp, atât pentru mamă şi cel mai adesea şi pentru făt.

Disgravidiile (boli create de sarcină) tardive majore, ca apoplexia utero-placentară şi eclampsia, pot fi şi ele de gravitate deosebită, întunecând prognosticul matern şi fetal, ca urmare a unor leziuni generale şi locale, în principal de natură vasculară. Alterarea stării materno-fetale impune şi la aceste cazuri un tratament instituit foarte rapid, în echipa lărgită, cazurile de risc fiind foarte rare, dar posibile, cu toate progresele medicale actuale. Aceste disgravidii pot fi  precedate de factori predipozanţi şi simptome ”minore”, care trebuie căutate cu atenţie pe parcursul unei consultaţii prenatale de calitate.

Finalul consultaţiei prenatale constă în formularea prognosticului de naştere, bazat pe elemente culese în tot acest timp, dar care poate fi modificat radical la apariţia complicaţiilor amintite anterior sau de cele create de travaliu.