Ce dar să-ţi aducem, o, preacinstită Parascheva? Oare ce preţuieşti tu mai mult dintre toate darurile pământeşti? (…) preaminunată mireasă a lui Hristos, porumbiţă curată, aurită de Sfântul Duh, lauda fecioriei, locuitoare în pustie, grăitoare cu îngerii, rai al virtuţilor, minunat  lăcaş al curăţiei! Şi pentru că Dumnezeu a dorit frumuseţea ta, te-a înfrumuseţat El cu felurite minuni pe pământ, iar duhul tău se veseleşte cu oştirile îngereşti în ceruri!

Îngerii te laudă, iar oamenii te slăvesc! Fecioarele te îndrăgesc şi către mireasma mirului tău năzuiesc!

Tu eşti cinstită mireasă a adevăratului Mire! Tu eşti crin aflat între mărăcini.

Noroadele te fericesc, că tu ai urmat pe Mirele tău. Tu eşti mijlocitoarea tuturor celor care sunt în necazuri. Tu eşti liman al celor care pătimesc din pricina furtunilor. Racla ta revarsă şuvoaie de har, izgonind cetele demonilor. Locaşul tău este bolniţă a neputinţelor, vedere celor orbi, curăţire celor leproşi!

Pentru aceasta, fericim, Paraschevo, sfântul vas al trupului tău! Fericim întru­ tot cinstitele tale mădulare!

Fericim limba ta cea binegrăitoare, care nu a încetat să slăvească pururea pe Dumnezeu!

Fericim ochii tăi, căci nu au aţipit în somnul care duce la moarte!

Fericim mâinile care nu s-au lenevit, fiind stăruitoare în truda [rugăciunii]!

Fericim şi picioarele, căci nu au slăbit în privegherea cea de toată noaptea!

Tu eşti vas care ai primit adevărata mare – Sfântul Duh. Tu eşti fierbinte mijlocitoare pentru toţi cei care aleargă la racla sfintelor tale moaşte. Pentru aceasta, slava ta s-a răspândit în întreg pământul şi pământul cu totul s-a sfinţit, ca de fulger, prin făptuirea minunilor tale. Împăraţii cu aleasă cinstire te înfrumu­setează, cu dragoste te sărută şi varsă râuri de lacrimi pentru iertarea păcatelor.

Tu eşti dulcea veselie a arhiereilor, frumuseţea preoţilor. Pentru aceasta, ei cu mâinile cu multă cinste te îmbrăţişează şi te înalţă în „Sfânta sfintelor” cea de nepătruns. Cuget dară: lucrare a purtării de grijă celei dumnezeieşti este, că şi după moarte preacuviosul tău trup poate să păşească în locul cel de nepătruns!

Ţie îţi aduc daruri de închinare toate ţinuturile dimprejur. În preajma ta stă sobor de împărătese; înaintea raclei tale stau cu evlavie, pentru că tu, de asemenea, eşti împărăteasă, dar nu a împăratului pământesc, ci aleasă mireasă a Celui ceresc!

Tu eşti slava femeilor, frumuseţea fecioarelor chip de vieţuire apostolească, povăţuitoare a pustnicelor, mijlocitoare a tinerilor, păzitoare a celor căsătoriţi!

Tu împlineşti toate, după orice [bună] dorire, căci ai din belşug puterea de a săvârşi minuni şi dăruieşti cu dărnicie cele de trebuinţă tuturor. (…)

O, preacuvioasă maică şi preaminunată Parascheva, ia aminte cu milostivire dintru cele înalte către noi. Acum vezi tu pe Acela pe Care L-ai dorit – pe Hristos  – nu ca prin oglindă, ori ghicitoare, ci deschis, faţă către faţă, grăieşti cu El. Roagă-te, dară, pentru pacea lumii, (…) iar nouă, cârmuitorilor turmei, fii mijlocitoare fără mijlocire, ca păzind bine turma încredinţată să o îndrumăm pe ea către pajiştile cele cereşti şi să o aducem întru hotarul cel ceresc, unde răsună glasul celor ce prăznuiesc; să vieţuim îm­preună cu tine şi să ne îndulcim de bunătăţile cele veşnice prin harul şi iubirea de oameni ale Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava şi puterea împreună cu veşnicul Părinte şi Preasfântul şi Bunul şi De viaţă Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin!

Capodopera închinată Sfintei Cuvioase Parascheva de Patriarhul Eftimie al Târnovei (1375-1393)

(Episcop Ioachim Giosanu, Cultul Sfintei Parascheva în Ortodoxie – cercetare hagiografico-liturgică, Editura Filocalia, Bacău, pp. 218-221)