Ce este dincolo de moarte rămâne o mare taină. Creştinismul afirmă că omul n-a fost creat pentru moarte, ci pentru viaţă. „Eu am venit ca lumea să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug”, spunea Mântuitorul (In 10, 10). Hristos ne-a descoperit că dincolo de moartea fizică există rai şi iad, unde, altfel decât acum, vor dăinui oamenii în fericire sau în nefericire, potrivit modului în care au înţeles să-şi trăiască viaţa istorică. Hristos ne-a spus nu numai că după moarte există viaţă, ci ne-a arătat aceasta prin propria Sa înviere din morţi şi înălţare la cer. Pe baza revelaţiei divine ştim că în parte – prin suflet – suntem nemuritori, că dincolo de moarte am putea avea parte de rai sau de iad, în funcţie de cum am trăit şi nu după cum a voit şi a rânduit Dumnezeu. Raiul sau iadul ni le pregătim chiar noi, după felul în care am înţeles să ne trăim aici viaţa. Ştiind că viaţa viitoare este o taină, Biserica nu a dogmatizat învăţătura sa eshatologică. În Crez, simbolul său de credinţă, s-a limitat la a dogmatiza credinţa în înviere şi viaţa viitoare: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie”. Toate celelalte ipoteze şi explicaţii privind viaţa de dincolo nu sunt altceva decât speculaţii şi simple păreri personale.

(Vasile Răducă preotul-paroh al bisericii Kretzulescu, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, p. 196-197)