Tinerii, înainte de a se căsători, trebuie mai întâi să învețe ce înseamnă a fi căsătorit, iar această învățare se face pe două planuri: în familie și în Biserică. În ceea ce privește învățarea în Biserică, toată responsabilitatea cade pe mâna preotului, care trebuie să-i povățuiască pe tineri din timp că anumite păcate săvârșite la tinerețe se resfrâng asupra vieții de familie. Cu alte cuvinte, ei trebuie să crească cu ideea că familia este ceva sfânt și să trăiască anticipat căsătoria ca pe o taină. Aceasta o putem numi o pregătire îndepărtată pentru primirea Tainei Cununiei, dar se poate vorbi și de o pregătire apropiată.

Pregătirea apropiată pentru primirea Tainei Cununiei se face atunci când mirii vor veni la preot să ceară să le oficieze nunta, acum fiind momentul în care preotul va intra în dialog cu ei. Tinerii trebuie învățați să postească și să spovedească, încercând acum să le transmită ceea ce prin cuvântul rostit la nuntă ar putea avea o receptivitate mult mai redusă. În predica de la Cununie preotul nu va mai vorbi într-un mod atât de intim ca acum, ci va vorbi mirilor integrați în atmosfera de nuntă și în adunarea participantă la ea. Ca o predică anticipată, înainte de Cununie preotul le vorbește mirilor pregătiți și dispuși să primească cuvântul lui.

Acest dialog nu anulează necesitatea cuvântului de la cununie ci îl face mai eficient, roadele sale înmulțindu-se pe plan spiritual. Astfel, cuvântarea preotului ar trebui să înceapă înainte de Cununie, să continue la sfârșitul acesteia și în toată viața mirilor, să le sune în minte povățuirea pe care au primit-o.

Predica ținută în acest moment festiv trebuie să aibă un impact foarte puternic și să producă o schimbare în viața lor spirituală. Viața de familie înseamnă un nou mod de viață, și acesta trebuie înțeles și asumat creștinește. Acum li se explică mirilor măreția și caracterul veșnic pe care Taina aceasta o transmite și darurile de care ei s-au învrednicit și care trebuie păstrate neîntinate. Tot acum preotul le va vorbi de simbolismul fiecărui moment liturgic la care au participat, pentru a înțelege seriozitatea și măreția Tainei.

De asemenea, această cuvântare poate avea un impact deosebit și asupra celor care participă la Cununie și se află în situații mai delicate din punct de vedere spiritual. Se întâlnesc adesea cazuri în care tinerii înșiși se hotărăsc să-și însușească un mod de viață creștin, în urma unor astfel de cuvântări. Când preotul, în cuvântul rostit la Cununie, va spune că mirii au primit Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei înainte de cea a Cununiei sau, cu alte cuvinte, s-au căsătorit „după rânduială”, aceasta poate constitui pentru alți tineri participanți la nuntă un început al pregătirii pentru propria lor nuntă. Lor li se poate imprima ideea că trebuie să o facă după rânduială și vor cere să li se facă și lor aceasta.

Prin predica de la Cununie, mirii practic sunt prezentați comunității și comunitatea îi primește în mijlocul lor ca o nouă familie în trupul comun al Bisericii. Acum mirii iau contact cu aceia în mijlocul cărora își vor desfășura viața spirituală.

(Pr. asist. drd. Viorel Sava, Taina nunții – aspecte liturgice, duhovnicești și pastoral- misionare, în Revista Studii Teologice, anul LXX (1994), nr. 11-12, pp. 50-51)