Ce face ca o prietenie să fie durabilă şi care sunt motivele pentru care o priete­nie poate lua sfârşit? O prietenie care poate fi întreruptă mai poate fi numită prietenie?

De obicei, oamenii spun în îndreptăţi­rea lor: Cutare nu-mi mai este prieten, pentru că m-a trădat, a fost nesincer cu mine. Oamenii suportă foarte greu lipsa de sinceritate. Un prieten trebuie să ni se încredinţeze în întregime, nu doar cu inima, ci, dacă se poate, cu tot cu gându­rile sale. Vrem să fim stăpâni peste prie­tenii noştri.

Lumea modernă discută foarte mult despre prietenie. Cuvântul prieten este folosit cu cele mai diverse ocazii, înce­pând de la prietenii muzicii, prietenii cărţii, până la reclamele la bere, cafea sau ţigări în care se speculează pe tema prieteniei. Prototipul prieteniei de azi ne prezintă o relaţie simplistă şi şablonată. Prietenii ascultă acelaşi fel de muzică, beau acelaşi suc sau aceeaşi bere, poartă un anume tip de haine. Desigur, formula permite nuanţări, dar, la modul brutal, prietenia se leagă în jurul unor astfel de lucruri, promovate de scopurile mici ale economiei de piaţă, o prietenie ce se lea­gă în urma unor interese şi scopuri co­mune. Un adolescent care ascultă rock şi face parte dintr-o gaşcă nu trebuie să meargă într-o discotecă, pentru că-şi trădează grupul, îşi trădează prietenii. Cu alte cuvinte, în mentalitatea tânărului modern, a fi prieten cu cineva presupu­ne şi o relaţie exclusivistă faţă de ceilalţi.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 112-114)