Ce înseamnă a crede în Evanghelie? Înseamnă a crede în Vestea de Bucurie pe care Vestitorul Ceresc, Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, a adus-o neamului omenesc. Cu alte cuvinte, înseamnă a crede în Domnul Hristos și în descoperirea Sa. Iar descoperirea lui Hristos este cea mai mare descoperire de la facerea lumii. Doar această descoperire a Sa poate să transforme omul vierme în omul dumnezeu și fiu al lui Dumnezeu.

Oare nimeni înainte de Hristos nu a anunțat Vestea de Bucurie? Oare chiar nimeni dintre atâția înțelepți, filosofi, învățători, dătători de lege, împărați și proroci? Niciunul, chiar niciunul. Nu a putut niciunul din ei să cunoască Vestea de Bucurie, și cu atât mai puțin să o anunțe. De ce? Deoarece erau pământești și grăiau de pe pământ (cf. Ioan 3, 31). Au vorbit ca fii ai pământului și nu ca fii ai Cerului. Despre Cer au vorbit – în măsura în care au vorbit – privind pământul și călătorind pe pământ.

De aceea sunt toate credințele și filosofiile dinainte de Hristos întunecate și pesimiste, șovăielnice și neclare. Așa în Elada, tot așa în India, la fel în Egipt și în Persia. Asemenea și în China cea echilibrată din punct de vedere pământesc. La fel și în vechiul Mexic la incași, dar și la păgânii contemporani. Niciuna dintre acele credințe și filosofii nu merită numele de Veste de Bucurie. Cel mai valoros poet al vremurilor de demult, Homer, zice undeva: Mai bine un câine viu în această lume decât rege în Hades! Ca om pământesc și de pe pământ, el nu putea nici să vadă mai luminat, nici să grăiască mai fericit.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 11-12)