Maica Tecla ne spune că inima trăiește numai spre transcendent, fără vreo grijă lumească, nicio cerere de succes sau răsplată. Inima dezinteresată reprezintă cel mai măreț țel al omului pe pământ, nefiind un ideal, ci o posibilitate practică, după cum a arătat istoria. Mai târziu, ea afirmă: „Moartea în viață reprezintă în cele din urmă singurul mod de a trăi spre de-acum râvnitul sfârșit. Nu trebuie să se pună problema evadării din viață, prin respingere, prin zbor în imaginație sau prin căutarea cu încăpățânare a morții trupești. Așa ceva nu înseamnă să mori în viață. A muri în viață înseamnă să trăiești fiecare moment al său, fiecare problemă și suferință a sa. Însă să o trăiești direcționat mereu spre Final. Aceasta înseamnă să trăiești cu iubirea unei inimi dezinteresate”.

(extras din Pr. Andrew Louth, Gânditori ortodocși moderni. De la Filocalie până în prezent, traducere de Lucian Filip, Cristian Untea, Justin A. Mihoc, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 542)