Vedeți, cuvântul acesta, „patimă”, la noi are o grămadă de înțelesuri. Dacă înseamnă a iubi cu nebunie, cu râvnă — asta înseamnă să-ți pui sufletul pentru ceea ce iubești. Asta înseamnă a iubi cu patimă! În rest, sunt așa, chestiuni... Și cel care-i în stare să iubească, să-și pună sufletul pentru, știu eu, femeia aia pe care o iubește, sau știu eu ce iubește el; acela va fi în stare să-și pună sufletul și pentru Hristos. Dar cel ce iubește numai așa că... știm noi cum, aia nu e iubire (cu patimă) aia e doar patimă.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Despre curaj și libertate în ortodoxie, Editura Sophia, București, 2002, pp. 112-113)