Cu toții am acceptat să fim ucenicii lui Hristos. O dată la Botez, prin nași. Apoi, încet-încet, cunoscând, crescând cu vârsta, prin propria noastră hotărâre. Și apoi, de mai multe ori, poate de sute de ori, în Taina Spovedaniei noi am acceptat să fim fiii, ucenicii lui Dumnezeu.

Iar dacă am acceptat să fim ucenici, atunci trebuie să respectăm regulile. Amintiți-vă de corabia lui Noe; cei care au acceptat să intre au respectat niște reguli. În corabia lui Noe n-a fost ceartă, n-a fost conflict. Desigur că Noe trebuia să rezolve conflictul dintre leu și miel, dintre lup și oaie. Dar toți au stat acolo cuminți, și oameni, și animale. De ce? Ca să scape de urgie. Și nouă ni se cade astăzi să fim cuminți în Biserica lui Hristos, care este corabia mântuirii, corabia salvării, vaporul salvării noastre, mântuirii noastre, scăpării noastre din potopul patimilor acestei vieți.

(Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 55)