Chiar de i s-ar întâmpla cuiva să se împiedice, să cadă neintenţionat, fără să vrea, acel om s-ar putea vindeca prin pocăinţă, prin lacrimi, prin conştiinţa neputinţei sale dacă nu ar refuza să lupte pe viitor cu sine însuşi, cu păcatul care îl luptă. Un astfel de om, chiar dacă va cădea, se va ridica şi va rămâne în direcția sa principală, nedându-se păcatului.

(Sfântul Nicon de la Optina, Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 140)