Maică, ce părere aveți despre contracepție?

Păi, oameni buni, ce părere aș putea să am față de ceva care e contra? Dacă e contra, sunt și eu contra. Prin vocația mea, prin slujirea mea, eu sunt pentru: pentru concepție, pentru viață, pentru iubire și nu pot să fiu pentru contra… În același timp, mai ales pentru mine, e tare greu să judec. Părintele Arsenie Papacioc răspunde undeva la întrebarea dacă acest păcat e mai mic: „Da, dar este păcat!”. La fel spun și eu: este păcat și păcatul ne desparte de Dumnezeu. Și chiar dacă te desparți de Dumnezeu prin păcate „mai mici”, tot mort ești!… În afară de asta, citeam undeva – o franțuzoaică cred că spunea – că pilulele acelea conțin hormoni de la animale, care, ajunși în organismul nostru, introduc o informație care nu rămâne fără consecințe asupra vieții noastre. Și aceste consecințe sunt mult mai numeroase și mai grave decât ne putem noi imagina.

Eu sunt pentru viață, pentru curăție și abstinență, în rugăciune, post și bucurie sfântă! Eu știu că acest lucru este posibil cu Dumnezeu în orice vreme și în orice timp și cunosc mulți tineri, elevi și studenți, care au ales calea asta și care se bucură de viață din toate punctele de vedere.

E atât de dureros și umilitor să predai în școală „tehnici” de contracepție și de „sănătatea reproducerii”! La noi a venit la consiliere un copil din clasa a VII-a, aproape în stare de șoc, că au fost obligați la ora de educație sexuală să folosească nu știu ce obiect și el n-a putut. Trebuie să ne gândim că este ceva criminal să existe tonomate cu prezervative în licee și să se dea elevilor olimpici un carnet în care se prevede că au dreptul la avort gratuit sau cu preț redus… Sunt vremuri cumplite și e nevoie să îndrăznim să le vorbim copiilor despre bucuria de a fi stăpâni pe trupușorul lor și pe viața lor, pentru că în ei este chipul lui Dumnezeu și chemarea la asemănarea cu Dumnezeu! Au urgentă nevoie de îndrumare și modele, ca să nu piară în vâltoarea stricăciunii devenită mod de viață căutat și cultivat.