Hristos a înălțat căsătoria la o demnitate sfântă și duhovnicească
Apostolul Pavel îndeamnă fiecare bărbat să îşi iubească femeia, precum Hristos a iubit Biserica Sa. O dragoste mai desăvârşită decât aceasta era cu neputinţă ca Apostolul să recomande bărbatului faţă de femeia sa. Prin această recomandare nu doar că a ridicat dragostea la cea mai mare înălţime, dar a şi înnobilat-o, a decarnalizat-o şi a sfinţit-o.
Apostolul Pavel le-a făcut cunoscut efesenilor caracterul mistic al nunţii şi i-a învăţat că aceasta este o mare taină, înfăţişând analogia dintre legătura căsătoriei şi unirea lui Hristos cu Biserica. A rânduit pe bărbat – după cuvântul Sfintei Scripturi – să fie cap femeii, după cum şi Hristos este Cap Bisericii, şi a învăţat că prin nuntă bărbatul şi femeia – de asemenea potrivit Sfintei Scripturi – devin un singur trup şi un singur duh ca mădulare ale trupului Bisericii, adică ale Trupului lui Hristos, ale Celui Care ne-a iubit ca pe propriul Său Trup, şi încheie îndemnând pe fiecare bărbat să îşi iubească femeia, precum Hristos a iubit Biserica Sa.
O dragoste mai desăvârşită decât aceasta era cu neputinţă ca Apostolul să recomande bărbatului faţă de femeia sa. Prin această recomandare nu doar că a ridicat dragostea la cea mai mare înălţime, dar a şi înnobilat-o, a decarnalizat-o şi a sfinţit-o. Iar după ce adresează bărbaţilor acest îndemn şi după ce stabileşte relaţia dintre bărbat şi femeie şi măsura şi calitatea dragostei bărbatului faţă de femeie, după ce înalţă căsătoria la o demnitate sfântă şi duhovnicească, după ce arată care sunt îndatoririle bărbatului faţă de femeie, trece şi la înfăţişarea îndatoririlor femeii faţă de bărbatul ei. Toate acestea din urmă le exprimă prin cuvântul: „şi femeia să se teamă de bărbat”. Cuvântul despre frică, după cele spuse de Pavel despre dragostea bărbatului faţă de femeia lui şi despre măsura şi calitatea acestei dragoste a lui, întru nimic nu poate exprima ceva care să sperie pe femeie. Biserica, fiind Trupul lui Hristos, Îl iubeşte şi în acelaşi timp se teme de El, ca Mântuitor şi Cap al ei. Teama aceasta a Bisericii faţă de Domnul nostru Iisus Hristos se naşte din multă dragoste faţă de Cel ce o iubeşte şi se exprimă şi se manifestă ca evlavie neasemuită faţă de El şi ca râvnă de a-L bineplăcea.
(Sfântul Nectarie, Tâlcuire la Sfânta Scriptură, traducere din limba greacă de monahul Gherontie Nica, Editura Egumenița, 2011, p.134)
Vă mai recomandăm și: Femeia trebuie să se teamă de bărbat? – Tâlcuire la Apostolul de la Taina Cununiei
Patru pietre scumpe care susțin căsnicia ta: Iubirea, Credința, Încrederea și Iertarea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro