„Despre pomeniri amintesc vechile rânduieli bisericeşti, ca Aşezămintele Sfinţilor Apostoli (Cartea VIII, cap. 44), şi alte scrieri vechi creştine: «Noi îi poftim pe săraci şi nevoiaşi la ospăţ, pentru ca astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasmă bine placută lui Dumnezeu».

Tot pomană se numeşte şi orice faptă de milostenie facută pentru pomenirea şi folosul morţilor, ca de pildă hainele sau lucrurile care se dau săracilor şi care sunt binecuvantate de preot printr-o molitvă deosebită”. (Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, Editura Doxologia, Iaşi, 2009, p. 305)

Astfel, e bine ca pentru sufletul celor mutaţi să oferim lucruri trebuincioase esenţiale, precum haine şi alimente indispensabile. Mâncărurile gătite sau altele asemenea nu este de prisos a fi aduse la biserică pentru a fi binecuvântate şi împărţite, însă ele se potrivesc mai bine la masa unui orfelinat, a unui azil, sau acolo unde ştim că sunt bine şi corect primite.

Pentru ca bucuria celui adormit să se înmulţească şi să se împărtășească tuturor, această metodă prin care putem asigura masa unui număr de persoane dintr-un centru este cea mai eficace în raport cu dorinţa noastră de a face milostenie, cu nevoiaşii care se bucură pentru masă şi cu cel adormit care se veseleşte, toate acestea în raport cu Dumnezeu, Care primeşte şi împlineşte toate rugăciunile noastre pentru cei mutaţi de la noi.