Ce să fac să-mi pot stăpâni nervii și să nu mai vorbesc urât?
Să ne exprimăm mânia într-un fel care nu e greșit în fața lui Dumnezeu. Dar diavolul ne sugerează și ne alimentează dorința de a ne face dreptate, de a lovi, că nouă ni se pare că dacă nu lovim răul, el nu se schimbă. Dar noi nu-l lovim când îl strigăm pe numele lui.
Da. Sunt două lucruri diferite. Una este mânia și a doua vorbitul urât. Domnul, care știe cât suntem noi de fioroși și de mânioși, zice: „Mâniați-vă, dar nu greșiți”. Și, atunci, să nu ne concentrăm întâi pe a nu ne mânia, ci să ne concentrăm întâi puterea de a nu vorbi urât. Ca să nu vorbim urât la mânie trebuie să facem exerciții de vorbit frumos când nu suntem mânioși. O bătrânică s-a lăsat de drăcuit făcând așa: când nu era mânioasă zicea: „Doamne, miluiește! Maica Domnului, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa!”. Iar când se mânia, drăcuia, că nu putea să se abțină! Și s-a trezit într-o zi că în loc de „Luate-ar... așa”, a zis „Doamne, miluiește!”.
Iar instructorul cu care am făcut eu școala de șoferi înjura ca un... șofer (Să mă ierte frații mei șoferi care mă aud!). Și, la un moment dat, eu, măicuță fiind, am luat mâinile de pe volan și am spus: „Vă rog să nu mai înjurați!”. Și el zice: „Nu mai înjur, dar țineți mâinile pe volan!”. Și pe urmă îmi zice: „Și eu ce să fac când ăsta mă înfurie? Ia uitați ce face!” „Să-i spui: Să te miluiască Dumnezeu!” „Bine!” Și, îl înfurie unul și îi zice: „Bă, să te miluiască Dumnezeu!”, dar zis așa... pe tonul înjurăturii! Și a zis pe tonul ăsta un an sau doi. Ne-am întâlnit după doi ani la o policlinică și mi-a zis: „Măicuță, toți șoferii din București mă știu că eu sunt ăla care mă rog pentru ei!”. Așa. Se poate.
Așadar, să ne exprimăm mânia într-un fel care nu e greșit în fața lui Dumnezeu. Dar diavolul ne sugerează și ne alimentează dorința de a ne face dreptate, de a lovi, că nouă ni se pare că dacă nu lovim răul, el nu se schimbă. Dar noi nu-l lovim când îl strigăm pe numele lui. Învățăm greu lecția asta, și numai rugăciunea, numai cuvântul bun spus la vreme de pace, ne ajută... și spovedania deasă, și o rugăciune dis-de-dimineață: „Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele!” și Dumnezeu va lucra; altă metodă nu cunosc, pe mine m-a ajutat. Să ne ajute Dumnezeu să ne întâlnim cu toții în Bucuria Lui cea Sfântă!
(Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei vol.2, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 35-36)
Toate sunt ale lui Dumnezeu!
Cea mai dragă rugăciune pentru Dumnezeu
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro