Ai auzit iarăşi pe Domnul, zicând: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul" (Matei 10, 28). Şi în alt loc: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate" (Matei 5, 10). Pentru aceasta, zice şi Apostolul: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său, din trupul său va secera stricăciune, iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică” (Galateni 6, 7-8). „Că cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera”. Acolo, luaţi aminte, fraţii mei, şi vă aduceţi aminte de cele scrise: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa”. Cine este cel ce a ieşit şi a semănat? Bunul Stăpân de casă, Domnul nostru Iisus Hristos. Şi ce a semănat? Cuvântul Evangheliei, sfintele Lui porunci. Şi unde a semănat, în care pământ? În inimile oamenilor, în toate marginile lumii. Dar nu toţi ascultă Evanghelia, nici toţi fac arătură, ca, după ce va cădea sămânţa Domnului, să facă rod, ci în spini şi mărăcini şi, în înşelăciune fiind, primesc cuvântul, dar umblând după grijile şi bogăţia şi dulceţile vieţii, se îneacă şi nu aduc roadă.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 117)