Primul imn Îl slăvește pe Hristos-Emanuel și pe Maica Sa, prin care se cere binecuvântarea acestei căsătorii și dăruire de copii pentru slava lui Dumnezeu și pentru folosul Bisericii lui Hristos. Numele Emanuel care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu” a fost rostit de prorocul Isaia și amintește tinerilor căsătoriți ce au pășit pragul vieții de familie cu greutățile și necazurile ei că Dumnezeu este mereu cu noi. Dar ne întrebăm de multe ori: suntem și noi mereu cu El – aceasta este încercarea la care suntem supuși de-a lungul vieții: „Suntem noi cu Dumnezeu?”

Imnul al doilea ne amintește și aduce laudă sfinților mucenici, căci așa cum mucenicii au suferit pentru Hristos, la fel și soții trebuie să se iubească, încât să fie oricând gata să se jertfească unul pentru celălalt. Într-una din Omiliile sale, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că bărbatul nu trebuie să se teamă de nici un chin și nici de moarte, dacă acestea sunt spre folosul femeii.

Ultimul imn Îl slăvește pe Dumnezeu, pe Care Îl lăudau Apostolii și de Care se bucurau mucenicii și pe Care, Cel în Treime, Îl propovăduiau ei, unii prin cuvânt, iar alții prin cununa muceniciei. […]

Talanţii primiţi în timpul slujbei cununiei sunt daruri care trebuie întrebuințate în vederea creării familiei, a bisericii din casă. Ei trebuie înmulţiţi de-a lungul vieţii prin muncă perseverentă.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 32-33)