Ascultă, așadar, care sunt virtuțile sufletului și ce este propriu fiecăreia:

1. virtutea sufletului înseamnă să iubești pe Dumnezeu și să disprețuiești faptele pe care El nu le iubește;

2. virtutea sufletului înseamnă să alegi răbdarea și să te ferești de nerăbdare;

3. virtutea sufletului înseamnă să păzești neprihănirea, atât a trupului cât și a sufletului;

4. virtutea sufletului înseamnă să disprețuiești slava deșartă și să calci în picioare toate cele nefolositoare sufletului;

5. virtutea sufletului înseamnă să te sârguiești pentru umilință și să detești duhul mândriei;

6. virtutea sufletului înseamnă să îmbrățișezi adevărul și să fugi de orice minciună;

7. virtutea sufletului înseamnă să înfrânezi mânia și să înăbuși furia;

8. virtutea sufletului înseamnă să te ferești de orice rău și să îmbrățișezi învățătura dumnezeiască;

9. virtutea sufletului înseamnă să iubești pacea și să urăști invidia;

10. virtutea sufletului înseamnă să supui spiritului orice virtute trupească.

Virtutea sufletului este sălașul grijii depusă ziua și noaptea la păzirea bo­găției harurilor tuturor virtuților. Vei putea, deci, să obții aceste virtuți, dacă vei nesocoti grijile lumești și vei pune bunurile cerești mai presus de cele nefolositoare și pământești, dacă voința ta va fi ocupată cu laudele lui Dumnezeu și dacă vei medita la judecățile Lui, ziua și noaptea. Astfel vei fi „ca un pom sădit lângă cursul apelor” (Psalmul 1, 3) și toate roadele duhovnicești vor răsări din tine încât, din slujitor, vei fi numit prietenul lui Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 17-18)