Este ora 10 seara și mă aflu în zona Perama. Mă oprește o fată și-mi spune:

− Piața Omonia, vă rog!

− Mergem! i-am răspuns, însă ceva nu-mi plăcea în vocea ei.

Tânăra s-a așezat lângă mine. De îndată ce am pornit, m-a întrebat:

− Pot să fumez?

− Puteți.

A luat o țigară din pachetul ei și căutând bricheta, țigara i-a căzut jos. Am aprins lumina, ca să vadă. Înainte de a stinge lumina, privirea mi-a căzut pe mâinile ei. Erau pline de înțepături!

Nu pot să vă spun ce am simțit în acele clipe. Cât mă durea pentru această fată! Dumnezeul meu! Cât de mult aș vrea să o pot ajuta! Dumnezeul meu, pune în gura mea cuvintele Tale, ca i le spun!

− Simt nevoia să vorbesc cu cineva, i-am spus eu.

− Și m-ai găsit pe mine? m-a întrebat ea uimită.

− Da, vreau să vorbesc cu tine.

Între timp am tras pe dreapta. Am început discuția în jurul greutăților ce le am datorită profesiei mele. Și încet-încet am adus discuția în jurul vieții ei.

Nu vă voi spune ce am discutat, cât de serioasă și cât de mare era problema ei, ca să nu vă obosesc, însă am să vă spun ce mi-a făgăduit: mi-a dat cuvântul ei că va începe dezintoxicarea. Ca să fiu sinceră, nu am crezut-o.
Am ajuns în Omonia. Când a scos banii să plătească, nu i-am luat, ci i-am spus:

− Nu am să-i iau, ca să-ți amintești de făgăduința ta.

− Să fii sigură că nu te voi uita, mi-a spus și a coborât.

A trecut aproape un an din acea zi și această întâlnire o uitasem. Într-o după-amiază mă aflam în Aharnon, având ca destinație Perama. În taxi am luat ca pasager o doamnă; am discutat multe și diferite subiecte. La un moment dat am văzut doi copii făcând semn cu mâna, ca să opresc. Am oprit.

− Mergem la Perama. Ne luați și pe noi?

− Veniți, copii! Acolo mergem și noi.

Tânărul s-a așezat lângă mine. Privindu-l, mi-am dat seama că lua droguri.

− Pot să vă întreb ceva? i-am spus eu.

Înainte de a-mi răspunde puteți, mi-a spus simplu:

− Da, luam droguri!

− Acum nu mai iei?

− Nu, ci împreună cu prietena mea am început dezintoxicarea.

− Bravo, copii, felicitări! Copii, acum mi-ați amintit de o tânără din Perama. Am luat-o în taxi acum aproximativ un an și, după o îndelungată discuție, mi-a făgăduit că va începe dezintoxicarea. Să fie sănătoasă această fată, dulce și îndurerată, oriunde s-ar afla!
Deodată aud pe fata din spate plângând cu suspine.

− Ce ai, fata mea? Pot să fac ceva pentru tine?

− Nu, îmi răspunse aceea printre sughițuri. Însă eu sunt aceea de care spuneți…mi-am ținut făgăduința.

− Tu ești?

− Da, eu!

Am coborât din taxi și, după ce a coborât și fata, ne-am îmbrățișat și plângeam amândouă…

− Îți mulțumesc, îți mulțumesc, dragostea mea! îi spuneam fără oprire. Ca să fiu sinceră, nu mă așteptam să-ți ții cuvântul.

− Mi-ai dat atâta putere, încât nu se putea să nu-mi țin cuvântul. Eu îți mulțumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat, atunci când am intrat în taxiul tău. Și am găsit și duhovnic, așa cum mi-ai spus, și merg și la biserică.

Aceasta a fost cea mai frumoasă zi din viața mea de taximetristă!

Din cartea Călătorind între zidurile cetății – va apărea în curând la Editura Evanghelismos

Sursa: marturieathonita.ro/cea-mai-frumoasa-zi-din-viata-mea-de-taximetrista