Ce bucurii duhovniceşti mai deosebite aţi avut la mănăstirea Sihăstria în anii tinereţii?

Cele mai mari bucurii duhovniceşti le-am avut în primii zece ani, când am fost cioban la oile mănăstirii, împreună cu fraţii mei. Stâna, oile, trăirea în linişte şi singurătatea pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost cea mai înaltă şcoală de călugărie şi teologie din toată viaţa mea. În aceşti ani m-am rugat cel mai mult şi am citit numeroase scrieri ale Sfinţilor Părinţi, precum: Patericul, Scara Sfântului Ioan Scărarul, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Efrem Sirul, Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur, Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare, Vieţile Sfinţilor şi Sfânta Scriptură. Cărţile le împrumutam din bibliotecile mănăstirilor Neamţ şi Secu şi le purtam cu mine în desagă, cu oile pe munte. Iar rugăciunea mea era citirea Psaltirii în fiecare zi şi cele şapte laude. După ce terminam pravila, mâncam ceva din desagă, apoi scoteam scrierile Sfinţilor Părinţi şi citeam pe lângă oi până seara. Îmi erau aşa de dragi cuvintele Sfinţilor Părinţi încât se lipeau ca ceara de memoria mea. Mi-amintesc că odată şi Sfântul Ioan Iacob, bibliotecar la Mănăstirea Neamţ între anii 1933-1939, mi-a împrumutat să citesc cartea Alfavita sufletească.

Apoi mă întâlneam cu călugării pustnici care se nevoiau acum 50 de ani în pădurile din împrejurimi, cărora le ceream cuvinte de folos şi le duceam câte ceva de mâncare de la stână. Toate acestea au format pentru mine cele mai curate bucurii duhovniceşti.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 137-138)