Aflându-se în Cezareea Palestinei, Sfinții Pamfil, Valent și Pavel au pătimit în vremea împăratului Dioclețian. După ce au fost chinuiți de ighemonul Urban pentru credința lor în Dumnezeu, timp de doi ani au zăcut în temniță, până la venirea ighemonului Firmilian. În aceeași temniță au ajuns și cinci tineri din Ierusalim, care îi petrecuseră din Egipt până în Cilicia pe 130 de mărturisitori izgoniți, iar acum cei cinci doreau să se întoarcă în patria lor, dar fuseseră prinși de străjeri. Alături de Sfinții Pamfil, Valent și Pavel, cei cinci tineri, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil au fost aduși la judecată.

După ce au fost torturați, pentru a se lepăda de Dumnezeu și a se închina zeilor, cei opt creștini au fost condamnați la moarte, fiind tăiați cu sabia, pentru că au refuzat să asculte de porunca împăratului și au ales să se țină de calea lor către Ierusalimul cel de Sus. Tot atunci au pierit de sabie și Sfinții Mucenici Porfirie, Selivchie, Teodul și Iulian, care i-au condus pe cei de dinainte la tăiere și le-au sărutat sfintele moaște, cerând ca acestea să fie îngropate în pământ.