Greutăţile ce vin asupra noastră în această viaţă, bolile, sărăcia, ne sunt o adevărată uşurare şi slăbesc muncile iadului. Deci când vei cădea în vreo boală cumplită şi te vor sfătui mulţi ca să mergi la descântători, iar alţii la vrăjitori, tu să rabzi nădăjduind în Dumnezeu, pentru că această pedeapsă te încununează şi te izbăveşte de muncile iadului. În boală zăcând să mulţumim tot timpul lui Dumnezeu.

Pentru ce ne numim creştini? Pentru a ne supune lui Hristos şi să nu mergem la vrăjmaşii lui Dumnezeu, pentru că vrăjitorii şi descântătorii sunt împotriva lui Dumnezeu. Mai bine este să murim, decât să mergem la vrăjmaşii lui Dumnezeu. Ce câştigi tămăduindu-ţi trupul, alergând la vrăjitori, iar sufletul ţi-l pierzi? Ce-ţi foloseşte puţina mângâiere pământească, iar dincolo să petreci cu diavolii în focul cel veşnic?

Ascultaţi cele s-au întâmplat de demult: s-a îmbolnăvit împăratul Ohozia şi, lăsând ajutorul lui Dumnezeu, a alergat la vrăjitori. Dumnezeu îl pedepsea pe el cu boală, că doar aşa şi-ar fi adus aminte de păcatele sale. Dar el, uitând pe Dumnezeu, a trimis la idolul Baal şi la slujitorii lui, ca să-i întrebe dacă va mai trăi. O, ce adâncă răutate! O, ce înţelegere fără de minte! Lăsând pe Dumnezeu, a poruncit să meargă la vrăjitor şi să întrebe dacă va mai trăi. Dar a întâmpinat Ilie pe slugile lui Ohozia, zicându-le: „Mergeţi şi spuneţi împăratului vostru că, de vreme ce a lăsat pe Dumnezeu şi legea Lui şi a trimis la diavoli să-i întrebe dacă va mai trăi, iată care îi este răspunsul de la Dumnezeu: Va muri mai înainte de vreme, pentru că a părăsit pe Dumnezeu, şi a apelat la diavoli pentru viaţa sa”.

Aşadar, fraţilor, cei ce umblă la vrăjitori intră mai repede în moarte. Pentru aceea Sfinţii Apostoli au blestemat vrăjitoriile; Sfinţii Părinţi la sinoadele ecumenice au îndepărtat de la Sfânta Euharistie pentru o vreme prin canoane grele pe cei care alergau la vrăjitori.

Dacă eşti bolnav, adu-ţi aminte de fericitul Iov. Că el după ce a rămas fără fii, fără avere, nu a blestemat pe Dumnezeu, ci a zis: Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvântat (Iov 1, 21). Şi în răni zăcând şapte ani, n-a căutat tămăduirile prin vrăjitori, ci grăia aşa: Mai bine-mi este mie a muri, decât să-mi vând credinţa. La fel şi slăvitul acela slăbănog de 38 de ani, n-a mers la vrăjitori, ci aştepta ajutorul lui Dumnezeu. Şi Lazăr de asemenea a stat flămând şi bolnav toată vremea vieţii sale lângă porţile bogatului, nebăgat în seamă, ci batjocorit şi aşa şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Dacă aceştia au răbdat atâta boală, n-au alergat la vrăjitori, noi la cea mai uşoară boală de ce alergăm? O, frate, precum aurul în foc se curăţeşte, aşa şi omul, prin boală, de păcatele sale.

Adu-ţi aminte de ucenici, de prooroci şi apostoli cum au suferit chinurile. Pentru că cu cât se înmulţesc primejdiile şi bolile în acest veac, cu atât plata lui Dumnezeu este mai mare. Adu-ţi aminte, omule, că nu-ţi vor lua durerile descântătorii, ci numai te încarcă de păcate mari. Odată ce ai lăsat pe Dumnezeu şi alergi la diavoli, cum te vei mai putea ruga? Ce vei răspunde lui Dumnezeu? Pentru ce îţi pierzi sufletul? Pentru puţine dureri, părăseşti pe Dumnezeu şi mergi la vrăjitori! Cum vei mai sta în biserică? Te vei mai putea împărtăşi cu Prea Curatele Taine? O, omule, de vei răbda boala cu mulţumire şi alte primejdii cumplite, te vei număra împreună cu mucenicii în ziua cea mare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 73-74)