- Gheronda, ce este mărinimia?

- Ce spune dicţionarul? Cuvântul “mărinimie” (filotimie) greu se traduce într-o altă limbă. Vezi, au grecii cusururile lor, dar au şi două daruri de la Dumnezeu: mărinimia şi vitejia cu care pe toate le prăznuiesc.

Dar să vă spun ce scrie în dicţionarul meu: mărinimia este esenţa plină de evlavie a bunătăţii, dragostea cea mult recunoscătoare, care este numai bunătate şi smerenie. Este dragostea curăţită a omului smerit, care nu pune deloc egoism în ceea ce face şi a cărui inimă este plină de fineţe duhovnicească, sensibilitate şi recunoştinţă către Dumnezeu şi către chipurile lui Dumnezeu, semenii săi.

Cei mărinimoşi se topesc lăuntric de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pe  care şi-o manifestă duhovniceşte în orice fel, ca nişte copii ai lui Dumnezeu. Deoarece aceştia se mişcă în spaţiul ceresc al doxologiei, primesc cu bucurie şi încercările. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru ele, ca şi pentru binecuvântări, şi primesc continuu binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cei mărinimoşi sunt suflete nobile. Sunt mişcaţi de orice gest de bunătate din partea celorlalţi, fie cât de mic, şi se străduiesc să-l răsplătească. Dar orice ar face, au simţământul că nu l-ar putea răsplăti vreodată şi niciodată nu îl uită.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, 2007, pp. 255-256)