Dacă cugetăm că cel mai nedreptăţit a fost Hristos, acceptăm cu mare bucurie nedreptatea. Cei nedreptăţiţi sunt cei mai iubiţi copii ai lui Dumnezeu. Pentru că, fiind neîndreptăţiţi, Îl au în inima lor pe Hristos. Cel nedreptăţit se bucură şi în prigoană şi în temniţă ca şi cum s-ar afla în Rai. Pentru că acolo unde este Hristos se află Raiul.

Există patru stadii în înfruntarea nedreptăţii. De pildă, cineva te loveşte pe nedrept:

* prima treaptă: îi răspunzi cu aceeaşi măsură.

* a doua treaptă: simţi înăuntrul tău o mare tulburare, dar nu-i întorci cuvântul, nici nu reacţionezi.

* a treia treaptă: nu te tulburi, rămâi neatins.

* a patra treaptă: simţi multă bucurie şi fericire pentru nedreptatea care ţi s-a întâmplat.

Bunul Dumnezeu îi lasă de multe ori pe oamenii buni în mâinile celor răi, ca să-şi adune plată cerească.

Când cineva primeşte nedreptatea este ca şi cum ar primi o moştenire duhovnicească, şi se bucură. În timp ce se îndreptăţeşte pe sine, însă, este ca şi cum risipeşte ceva din averea lui şi nu simte bucurie.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, p. 76)