Cei ce-L iubesc pe Domnul Îl proslăvesc. Făclia aprinsă răspândește lumină în casă: și omul care Îl iubește pe Domnul strălucește între ceilalți oameni, luminând întunericul lor. Lucrurile lui se înfățișează privirilor tuturor, și ele sunt asemenea lucruri că, văzându-le, nu poți să nu-L proslăvești pe Domnul, nu poți să nu zici: „Slavă lui Dumnezeu! Și printre noi sunt oameni care Îl caută pe Domnul, sunt oameni care-L iubesc”.

Lumina nu se poate ascunde în întuneric; mai devreme sau mai târziu, iubirea de Dumnezeu din inima omenească se descoperă pe față, se arată în privirea plină de blândețe și prin smerenie, se arată pe buze prin lauda adusă lui Dumnezeu și binecuvântările aproapelui, se arată în toate mișcările trupului prin buna rânduială și prin sfințenie. Atunci, omul întreg împlinește ceea ce poruncește Duhul Sfânt: „Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate ‒ nu spre slava proprie, ci spre slava lui Dumnezeu să le faceți” (I Corinteni 10, 31), și: „Proslăviți-L pe Dumnezeu în sufletele voastre ‒ și nu numai în suflete, ci și în trupurile voastre” (I Corinteni 6, 20)

(Sfântul Inochentie al Penzei, Viața care duce la Cer, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2012, pp. 153-154)