Viața morală în Hristos este adevărata viață morală. Cel ce trăiește în Hristos trăiește cu adevărat. Viața în Hristos desăvârșește și înfrumesețează sufletul și lucrează chipul lui Dumnezeu (din om). Aceasta îl sfințește pe om și-l ridică la asemănarea cu Dumnezeu. Îl unește cu Dumnezeu și îl arată ca fiu al Lui. Îi face (pe oameni) părtași dumnezeieștilor taine.

Aduce ca răsplată pacea în inimă și atrage mila dumnezeiască. Păzește cugetul curat și-l înaripează, spre a zbura către Dumnezeu. Înalță sufletul și-l conduce de la cele pământești la cele cerești. Smerește cugetul. Ține în frâu pornirile. Domolește patimile. Îmblânzește poftele.

Viața morală în Hristos arată bărbați virtuoși și adevărați. Ea duce la devărata știință; conduce la fericire, la slavă și cinste. Împletește cununi de biruință; pregătește bătrâneți cinstite; dăruiește sănătate, aduce statornicie, dă curaj, formează caracterul, dăruiește noblețe, poartă sufletului de grijă, se face păzitoare a cumpătării; păstrează curăția; ocrotește fecioria sufletului și a trupului.

Viața în Hristos îl face iubit tuturor pe cel care este părtaș ei; îi aduce prieteni; îl arată în societate ca fiind vestit; face din el un cetățean de cinste.

Cel ce trăiește după Hristos este bun și ca tată, și ca fiu, și ca soț, și ca rudă, și ca prieten, și ca apropiat, și ca străin, și ca cetățean, și ca însoțitor sau colaborator, și ca dimpreună-călător, fie pe mare, fie pe uscat, și în general, este un bărbat bun, frumos și vrednic în toate.

(Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute, Editura Sophia, pp.155-156)