Cel nestăpânit şi neînfrânat în toată necuvioşia cu uşurinţă se prinde. Cel neînfrânat este şi iubitor de dulceţi. Cel neînfrânat se bucură de cuvinte multe şi deşarte, de glume se veseleşte, şi cu dulceaţa bucatelor se răsfaţă. Cu multă mâncare şi băutură se îmbărbătează, de dulceaţa deşartă se arde, cu gândurile cele necurate se învoieşte, cu dulceaţa se înnebuneşte, slavă pofteşte, în cinste se vede ca şi cum i s-ar fi dat, la întâlnirile femeilor este strălucit, cu frumuseţi străine se împodobeşte, în culorile trupurilor cu veselie se învârteşte, în facerile de bine se farmecă, în vorbele femeilor celor de râs făcătoare se topeşte, în mintea sa feţe femeieşti îşi imaginează, pipăiri de mâini, îmbrăţişări de trupuri, împleticire de mădulare, cuvinte pătimaşe, râs de amăgire, facere din ochi, împodobire de haine, rumeneli de trupuri, vorbe ademenitoare, a buzelor strângere, a trupului dulceaţă, închipuiri ale mişcărilor, timp şi loc a împreună-vorbirilor şi toate câte sunt aducătoare de dulceaţă. Iubitorul de dulceaţă şi neînfrânatul, acestea în minte şi le închipuieşte şi cu gândurile se uneşte.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 89)