Ca semne ale smereniei și ale mândriei să-ți fie următoarele: cea de-a doua îi mustră pe toți și vede în ei tot ce e urât, iar cea dintâi vede numai urâțenia sa și nu îndrăznește să judece pe cineva.

Când te socotești un nimic, ce importanță mai are ceea ce gândesc și vorbesc ceilalți despre tine? Cel smerit întotdeauna este împăcat și liniștit, iar ca să dobândim starea aceasta ne trebuie multă pricepere. În orice situație care te zguduie, să-ți conștientizezi neputința ta și să te mustri pe tine însuți, nu pe ceilalți. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 208-210)