Deci cea dintâi treaptă a mândriei este, când ai oarecare dintr-acestea (bunătăți duhovnicești), și nu recunoști că sunt de la Dumnezeu, și socotești că le ai de la tine însuți.

A doua este, când recunoști că le ai de la Dumnezeu, însă nu că le ai în dar, ci pentru că ți se cuvin și ești vrednic să le ai.

A treia este, când gândești că ai, niște bunătăți pe care nu le ai.

A patra este, când defaimi pe ceilalți și poftești să te cinstească ca un mai vrednic decât ei.

A cincea și cea din urmă treaptă este, când defaimi Sfintele legi și nu te supui lor după cum Sfinții Părinți au legiut, astfel: postul și orice altă predanie bisericească.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 50)