Un învățat a pus odată o întrebare într-o revistă științifică: care oameni și care popoare ar avea mâinile cele mai lungi? S-au strâns multe răspunsuri. Unii spuneau că negrii ar avea mâinile cele mai lungi, alții că popoarele din Răsărit, alții că hoții de buzunare. Între răspunsuri a fost însă și unul ciudat, care zicea așa:

– Eu cred că mâinile cele mai lungi le au oamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu, pentru că mâinile acestor oameni ajung până la cer și iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie.

Astfel de mâini a avut, spre pildă, și Ilie Prorocul, care și-a întins mâinile în semn de rugăciune și a încuiat cerul și iarăși l-a descuiat prin rugăciune... Minunat răspuns! Să ne fie și nouă de învățătură.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 12)