Aflându-te în biserică şi simţind pace şi linişte, te-ai mângâiat prin acestea, după care a început să te lupte patima zavistiei din cauză că a fost preferată N. și te-a acoperit întunericul. Din aceasta trebui să cunoşti că nu se cuvine să gândim în nici un fel despre noi înşine chiar dacă ne-am învrednici de mari virtuţi, pentru că oricum încă mai găzduim o puzderie de patimi înlăuntrul nostru... Iar cât de amară este zavistia, e greu chiar şi a spune, şi această patimă nu vine dinafară, ci din aşezarea noastră lăuntrică; cel ce dobândeşte zavistia dobândeşte pe diavolul, iar diavolul este întuneric şi tulburare; iar unde este har acolo este lumină şi pace. Luptă-te împotriva acestei patimi şi nu crede că oamenii îţi dau prilej pentru aceasta, pentru că aceste întâmplări, cu ştiinţa lui Dumnezeu îngăduite pentru tămăduirea ta, doar îţi arată că patima stătea până acum pitită, iar acum a început să se mişte.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 196)