Mai întâi, rabdă, iubite, pentru Domnul. Oare, carte de ai fi învăţat, nu ai fi răbdat supărare? Iar dacă şi vreun meşteşug al lumii, nu ai fi răbdat osteneală? Oare, nu cu mult mai mult suntem datori să răbdăm toate pentru Domnul? Căci este scris: „Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ți va fi” (Psalmul 127, 3). Şi Apostolul porunceşte: „Cu mâinile voastre lucraţi lucrul cel bun, ca să aveţi ce da, din ostenelile voastre, şi celui ce are trebuinţă” (Efeseni 4, 28). Deci, să ne sârguim cu toţii ca să ne izbăvim de păcatele noastre. Că de vom vrea, ne vom izbăvi, căci El a zis: „Cereţi şi se va da vouă. Că tot cel ce cere ia şi cel ce caută află şi celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8; Luca 11, 9), Că El este Cel ce a dăruit lumii comoara cea neîmpuţinată a pocăinţei. Lui I se cuvine slava, în veci. Amin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2006, p. 102)