Chemare la dreapta credință
Frați români, până nu-i prea târziu, până în suflete mai pâlpâie flacăra credinței și până blestemata sămânță a răului nu prinde rădăcini prea adânci, s-o smulgem cu hotărâre și definitiv din viața noastră.
De-a lungul istoriei, toți și-ar fi dorit ca neamul românilor sa se destrame, iar țara să fie dezmembrată și sfâșiată asemeni unei căprioare rănite, din trupul căreia fiecare lup să rupă câte o bucată. N-au reușit pentru că Dumnezeu ne-a ocrotit și ne-a ajutat să putem rezista. Acum, la cumpăna dintre milenii, toți potrivnicii noștri, parcă și-au unit forțele într-un asalt nimicitor cum n-a mai fost altul..
Dacă nu vom sesiza de grabă ce se ascunde în spatele acestor false binefaceri, dacă oamenii de răspundere și de decizie în conducerea țării nu le vor opri, ci vor continua să le încurajeze, dacă și noi cei mulți care purtăm povara cea grea, vom dormi nepăsători, atunci paradisul străbunilor noștri se va spulbera și neamul românesc se va scufunda în neant. Frați români, până nu-i prea târziu, până în suflete mai pâlpâie flacăra credinței și până blestemata sămânță a răului nu prinde rădăcini prea adânci, s-o smulgem cu hotărâre și definitiv din viața noastră. Apoi, cu multă smerenie și lacrimi de pocăință, să-l rugăm pe bunul și atotputernicul Dumnezeu, cel ce ne-a dăruit acest colțișor de rai, să nu-și întoarcă fața de la noi.
(Ieromonah Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 147)