Sufletul este chipul lui Dumnezeu în om, întrucât are întreită putere, dar o singură fire. Puterile sufletului omenesc sunt acestea trei: simţirea, raţiunea şi voinţa. Cu simţirea omul se aseamănă lui Dumnezeu-Tatăl; cu raţiunea se aseamănă Fiului, iar cu voinţa se aseamănă Duhului Sfânt. Şi precum în Sfânta Treime, măcar că trei sunt feţele, însă nu sunt trei, ci un singur Dumnezeu, aşa şi sufletul omenesc, măcar că trei sunt puterile lui sufleteşti, însă nu sunt trei suflete, ci un suflet. Deosebirea între chipul şi asemănarea lui Dumnezeu din sufletul omenesc, după Sfinţii Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Fericitul Ieronim şi alţii constă în aceasta, că chipul lui Dumnezeu se primeşte de către suflet în vremea zămislirii sale, iar asemănarea lui Dumnezeu din suflet se săvârşeşte la Botez. Deci, chipul lui Dumnezeu este în raţiune, în voinţă şi în simţire, iar asemănarea lui Dumnezeu este în silinţa omului spre desăvârşire prin lucrarea faptelor bune şi împreună lucrarea harului dumnezeiesc.

(Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi fatele credinţei, Editura Trinitas, 1994, p. 95)