De asemenea, femeile au şi dragoste în firea lor şi îşi pot dărui inima lor lui Dumnezeu, în timp ce bărbaţii au nevoie de a fi lucraţi, pentru ca inima lor să lucreze pentru Dumnezeu. De altfel, omul nu se deosebeşte de o statuie de piatră, atunci când nu-i lucrează inima.

Prin urmare, toţi avem înclinaţii duhovniceşti, fie bărbaţi, fie femei, şi nu ne putem îndreptăţi. Ajunge numai să vrem să punem în valoare posibilităţile ce ni le-a dăruit Dumnezeu, ca să ajungem în Rai lângă El, şi astfel să Se bucure şi El, şi să ne bucurăm şi noi, ca fii ai Lui.

Aşa cum Bunul Dumnezeu mereu se poartă faţă de noi cu dragoste şi bunătate şi ne cheamă în Rai, tot astfel şi noi nu trebuie să ne purtăm barbar cu semenii noştri şi să ne odihnim gândul că trimitem suflete în Rai cu felul nostru aspru de a fi. Cel care se poartă barbar, chipurile, ca să folosească duhovniceşte sufletele, este mai rău decât Diocleţian, pentru că acela a fost idolatru şi nu creştin.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 149-150)