În acest cimitir (Heinrich-Moor-Weg, 82256 Fürstenfeldbruck), nu departe de München, capitala Bavariei, au fost înmormântați 274 de prizonieri din cele două războaie mondiale, dintre care 20 de români, prizonieri de război, în cursul anului 1917.

Despre prizonieri

Lagărul de la Puchheim, construit pe spațiul unui aerodrom militar,  a fost al doilea mare centru de deținuți de război din Bavaria (după Grafenwöhr), în timpul primei conflagrații mondiale. Primii prizonieri au sosit în octombrie 1914, iar cele aproximativ 40 de barăci ale lagărului au fost construite în mare parte de către soldații captivi, până în toamna anului următor. În iarna 1917-1918 lagărul a atins capacitatea sa maximă - aproape 17.000 de prizonieri - cei mai mulți fiind ruși și francezi. Dacă la sfârșitul războiului soldații din țările apusene au putut să se întoarcă acasă, cei din Răsărit au rămas aici chiar și până în 1921, în special datorită crizei internaționale provocate de preluarea puterii, în fostul Imperiu Rus, de către comuniști.

Bolnavii din lagărul Puchheim, precum și din alte lagăre mai mici, erau tratați în spitalul de campanie („Reservelazarett”) înființat în fosta abație cirsteciană din Furstenfeldbruck, extins și în 14 din cele 19 barăci din lemn construite în apropierea acesteia.  De-a lungul întregului război au fost tratați aici aproximativ 4300 de bolnavi și răniți. Inițial cei decedați erau înmormântați în cimitirul comunal, însă constatându-se creșterea alarmantă a numărului morților, aceștia au fost relocați în cimitirul militar din imediata vecinătate a vechii mănăstiri transformate în spital. Un grup însemnat de prizonieri de la Puchheim au murit în acest lazaret în iarna din 1918-1919 datorită epidemiei de gripă spaniolă.

Despre cimitir

Cimitirul militar din Fürstenfeldbruck există încă din 1891, când au fost reînhumate aici rămășițele pământești ale 70 de soldați bavarezi caree zăcuseră în așezământul din apropiere, în urma războaielor napoleoniene. În Primul Război Mondial au fost îngropați în același loc soldați ai țărilor aliate, fiind vorba despre prizonieri în lagărul din Puchheim, morți ca urmare a rănilor de pe front sau a bolilor și care nu au putut fi salvați în urma tratamentului medical din lazaretul mănăstirii Fürstenfeldbruck. După sfârșitul războiului, italienii și britanicii, precum și o parte dintre francezi au fost exhumați și repatriați, rămânând în cimitir doar mormintele soldaților din țările est-europene. Deși necropola este cunoscută local drept „Cimitirul rușilor” („Russenfriedhof”), pe lângă cei 154 de ruși (de fapt și polonezi, ucraineni, lituanieni și de alte naționalități aflate atunci în stăpânirea țarului), mai sunt înmormântați aici 79 de francezi, 20 de români și 4 sârbi. Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au mai fost înmormântați alți 17 prizonieri (3 soldați polonezi și 14 civili ruși) deținuți în lagărele de muncă din apropiere („Zwangsarbeiter”, condamnați la muncă silnică, respectiv „Ostarbeiter”).

În 1968, Federația Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război („Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V.”),  în cooperare cu o tabără de tineri germano-franceză și soldați ale unității militare germane din apropiere, au întreprins o acțiune de restaurare a cimitirului. Doi ani mai târziu, în 1970, s-a făcut o reinventariere a datelor tuturor soldaților înmormântați, de care am dispus pentru a completa lista oferită de Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V. În forma actuală, cimitirul conține 9 gropi comune, precum și două parcele cu 16 morminte individuale. Cu excepția unui singur român înmormântat în groapa comună nr. 11, toți ceilalți conaționali se află în mormântul comun nr. 9.

Cea mai recentă renovare a cimitirului avut loc în mai 2018, cu ocazia celebrărilor prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, fiind realizată de ofițeri și rezerviști ai Armatei Germane. Reinaugurarea complexului memorial a avut loc la 22 noiembrie 2021, în prezența autorităților locale și militare germane, precum și a reprezentanților consulari din Rusia, Franța, Polonia, Ucraina, Bielorusia și România. Din partea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord au participat Ierom. Ioan Popoiu, consilier cultural și Pr. Iulian Mihai, de la Parohia „Sf. Calinic de la Cernica” din Ingolstadt.

Despre românii din Fürstenfeldbruck

În ceea ce privește pe cei 20 de prizonieri români înmormântați la Fürstenfeldbruck, până la această dată nu am putut afla informații cu privire la sosirea lor într-unul dintre lagărele din Germania. Se poate doar presupune că, asemenea celorlalți înmormântați aici, au fost deținuți la Puchheim. Având în vedere datele furnizate, s-a putut constata că aveau vârste cuprinse între 24 și 40 de ani și proveneau din Oltenia și nordul Moldovei, probabil fiind capturați de germani în urma luptelor pentru apărarea Olteniei, Munteniei și Dobrogei, duse de Armata Română în toamna anului 1916 și ulterior deportați în Apus. Moartea lor a survenit între 9 aprilie și 2 august 1917, anul în care s-au numărat cele mai multe decese printre românii captivi în lagărele din cuprinsul întregii Germanii. Atât numele cât și localitatea de proveniență ale celor 18 ostași români cunoscuți prezintă numeroase neclarități, în unele cazuri ele putând fi corectate printr-un exercițiu de reconstituire. Un prizonier cu nume rus (Chrussloff Michail), provenind din Bjelgorod, este înregistrat totuși ca soldat român, deși numărul regimentului de proveniență ar putea fi încă un semnal al apartenenței la armata rusă. S-ar mai putea adăuga aici numele a doi soldați înregistrați ca ruși, dar probabil români (sau basarabeni), unul identificat din Stângele, județul Ismail, iar cel de-al doilea pur și simplu din gubernia rusească Basarabia.

Mai jos, un extras din lista românilor prizonieri în Primul Război Mondial în Germania, furnizată de Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V., completată cu lista fotografiată a raportului dactilografiat din 25.02.1970 referitor la toți cei înmormântați la Fürstenfeldbruck, din care am luat și datele celor doi basarabeni aflați în slujba armatei ruse. Prescurtarea germană „J.R.” urmată de un număr, din coloana „Gradul militar/unitatea” se referă, cel mai probabil, la regimentul de infanterie din care au făcut parte respectivii soldați.