Pe omul deprimat nu îl mai bucură nimic, el nu mai apreciază nimic și nimic nu-i mai atrage prea mult atenția. Or, viața, în toate manifestările ei, este darul principal al lui Dumnezeu pentru om, iar această atitudine față de ea este un păcat mare, căci omul o să fie fericit numai atunci când va vrea să fie, când va începe să se bucure de viață. Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, dați mulțumire pentru toate!, ne zice Sfântul Apostol Pavel (I Tesaloniceni 5, 16-18). Dați mulțumire: prin recunoștința față de Dumnezeu învățăm să prețuim darurile vieții. Iar bucurie, fericire, aduce numai ceea ce prețuim.

Un oarecare preot își sfătuia fiii duhovnicești să scrie la sfârșitul fiecărei zile cel puțin cincizeci de motive pentru care trebuie să mulțumească lui Dumnezeu. Alt preot s-a dus să ceară sfat de la vestitul stareț Nicolae Gurianov din ostrovul Zalitului. S-a dus pentru un necaz al său, dar uite că părintele Nicolae, după ce l-a ascultat, i-a zis: „Bucură-te!”. Preotul s-a gândit: „Și ce motiv de bucurie aș avea?...”. Părintele Nicolae a continuat: „Bucură-te că te-ai născut, bucură-te că te-ai botezat, bucură-te că ești ortodox, bucură-te că ești încă viu!”.

(Preot Pavel Gumerov, Cele opt păcate de moarte și lupta cu ele: ascetica ortodoxă pentru mireni, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 125-126)